~ Here be spoilers ~

Tuesday, November 6, 2007

“i’ll ask you to forgive my speaking of english, since i’m not very premium with it”

the united states of leland e un film misto din ciclul “deranged lovable teens”. don cheadle, ryan gosling, chris klein, kevin spacey.

i really hate my job e foarte tare, static, feminin, femeiesc, frust, teatral [pare aproape adaptare a unei piese]. neve campbell, alexandra maria lara si oana pellea.

knocked up. not funny enough. cu fata aia frumoasa din grey’s anatomy, katherine heigl.

vacancy. o mizerie de horror cu kate beckinsale si luke wilson, a nu se pierde timpul.

turistas. slabut rau. niste peisaje frumusele si cam atat. la fel, a nu se pierde timpul.

secretary m-a facut praf, mi-a taiat suflul si sufletul, e cel mai tare film de multa vreme incoace, e de vazut neaparat si e cu james spader si maggie gyllenhaal, deci va rog frumos, toata lumea la aparate.

secretary-tile.jpg

everything is illuminated e un fel de borat la polul opus, adica cel al seriozitatii. cu elijah wood, de vazut.

little miss sunshine e independent-flavoured & labelled, jos cu america poleita, jos cu parintii dementi si winning-crazed, misto de tot, recomandam.

you kill me. ben kingsley si tea leoni reusesc sa fie haiosi, frumosi. ii prinde. si pe mine m-a prins filmul.

reeker - aoleu, nu. un horror trist fara niciun fel de explicatie, drept pentru care se va face si reeker 2, caci, nu-i asa…

spirit trap filmat si lucrat pe la noi, deci, imi pare rau ca ma vad nevoita sa zic asa ceva, un horror de-o mizerie maxima, passons.

notes on a scandal. un film frumos si trist care mi-a placut foarte mult. singuratate si dragoste. aceleasi. cate blanchett si judi dench.

superbad, losers united, e doar un alt film cu niste teensi care vor sa se futa, doar ca e cu mult mai haios decat aproape orice altceva de gen.

amy’s orgasm. lol. chick flick. destul de simpatic.

stay alive. un horror care arata binisor, bazat pe legenda contesei elizabeth bathory integrata intr-un videogame.

Thursday, October 11, 2007

addicted to weeds

I’m not a dealer, I’m a mother who happens to distribute illegal products through a sham bakery set up by my ethically questionable CPA and his crooked lawyer friend.

weeds4ij.jpg

weeds este, de departe, cel mai bun serial pe care s-a intamplat sa am rabdarea sa-l vad cap-coada. trei sezoane in trei zile, mai precis [si inca stau pe torr... erm, pe magazinele de unde se pot achizitiona filme la cateva ore dupa ce au fost difuzate pe tv... stau cu ochii pe ele ca pe butelie]. al treilea sezon nu s-a terminat inca si se difuzeaza pe showtime, iar al doilea pe hbo comedy, for the lucky few care il au in oferta de cablu.

dama cu ideea pentru acest dark comedy absolut genial a fost jenji kohan, care a scris si produs episoade din gilmore girls, mad about you, sex & the city sau will & grace, iar serialul asta a luat un glob de aur si-o sa ia si cel putin un emmy, credeti-ma pe cuvant.

asadar: o proaspata vaduva cu doi copii [nancy, adica mary-louise parker, care arata bestial la 43 de ani] is putting the herb in suburb: incepe sa fie dealer de marijuana in comunitatea in care locuieste. ’cause there’s no business like grow business.

59150.jpg

in jurul ei graviteaza odraslele silas [hunter parish] si shane [alexander gould], alaturi de asa-zisa prietena a lui nancy, celia hodes [elizabeth perkins], fiica ei supraponderala care dezvolta de timpuriu tendinte lesbiene [allie grant] si viitorul fost sot [andie milder]. mai avem un andy [justin kirk], cumnatul lui nancy, care se incapataneaza sa faca parte din viata, casa si afacerea ei intr-un mod absolut irezistibil de imbecil sau imbecil de irezistibil, pick whichever appeals most. apoi, in preajma lui nancy mai sunt doug wilson [kevin nealon, care e contabilul lui nancy, clientul ei de baza, partener de afaceri si membru al consiliului orasenesc], plus menajere, vecini, iubitele baietilor, diversi parteneri de afaceri sau tipi cu care si-o trage nancy, cum ar fi martin donovan, care se dovedeste a fi agent dea [drug enforcement administration] si, din sezonul trei, matthew modine, noul sef al lui nancy, caci doar iti trebuie si un job obisnuit, atunci cand ai datorii de platit catre baronii drogurilor din localitate. alte personaje importante sunt ultrasexosul conrad [romany malco] si heylia [tonye patano] - o sursa inepuizabila de comic; ei sunt cei care o introduc pe nancy in lumea dealingului de marijuana, o invata sa cultive, o protejeaza, ii tempereaza elanul de incepatoare, o pun la respect atunci cand risca sau o tradeaza cand sare calul, dupa caz.

mai jos sunt sanjay, andy, doug, dean si conrad, care aplauda alaturi de nancy reusita primei culturi de marijuana de calitate superioara:

285weeds110906.jpg

cum spuneam, settingul e oraselul-suburbie agrestic [care va fi, in sezonul trei, "inghitit" de majestic, o alta duda cu fatada perfectiunii cariata de ipocrizii, coruptii si perversiuni grosolane si etern comice], superb ilustrat de genericul serialului, enervant de perfect, organizat, identic si repetitiv, ca si melodia little boxes, compusa de malvina reynolds si prezenta in fiecare episod, dar intr-o alta interpretare, de la billy bob thornton pana la regina spektor.

si mai spun: in serialul asta nu exista personaj pe care sa nu-l iubesti. pur si simplu nu exista asa ceva. sunt cu totii jucati exceptional, mergand din comicarie monstruoasa in gafa libidinoasa, din comicarie de limbaj intr-una situationala care se duce fix catre abdominalii privitorului, chinuindu-i prin ras pana la durere samd. si ca tot vorbeam de muschii abdominali, imaginati-va doar o discutie intre in nancy, silas si noua lui iubita [mary kate olsen], religioasa… pana la virginitate: it’s ok, mom, we don’t have sex. what do you mean, you don’t have sex? she’s a virgin. we’re ab-staining. [ab = abdomen, stain = pata; to abstain = a se abtine].

aceeasi virgina fundamentalista religioasa, nerabdatoare sa lucreze pentru nancy, ii va spune mai tarziu: the lord wants me to sell pot, mrs. botwin. and he also wants me to buy a new bmw.

sau imaginati-va ca celia ii pune laxative in ciocolata fiicei ei de 13 ani, pentru ca refuza sa se conformeze standardelor ei de “slaba si frumoasa”.

sau: how can you be so blindly pro-bush? i like his wife laura… i used to buy weed from her at SMU.

doug catre bunul sau prieten dean hodes, a carui nevasta fusese amanta lui: i’m also freakishly long, so just imagine how much of me was inside your wife.

sau andy sodomizat cu un strap-on de catre cea care il acceptase la scoala de rabini…

and so on.

milf weed, baby!

dd_goodman11weeds.jpg

weeds_ep_pic_w8.jpg

Tuesday, September 18, 2007

“I totally want to cut off your skin and wear it to my birthday”

me lately la capitolul comedii:

blades of glory - genial. m-a facut sa reconsider genul comedy pur, fara alte slashuri, care pur si simplu nu parea sa mai existe pentru mine. un film despre competitia din lumea sportului, foarte gay, kitschy, sclipicios. cu will ferrel si jon heder [napoleon dynamite].

wild hogs - excelent. john travolta, william h. macy, tim allen, martin lawrence, ray liotta, marisa tomei. gaina batrana face supa buna, iar un patru cocosei batrani si versati sunt magistrali calare pe niste rapciuni de motoare intr-un road movie care e neaparat de bifat. [later edit: arete m-a tras de urechi cum ca nu sunt rapciuni de motoare, ci harley-uri destul de in regula, entry level, deci... deci pardon! ce hayabusa mea].

the dog problem - de si cu scott caan. o comedie care nu te face sa te tavalesti pe jos de ras, dar fina si foarte entertaining. mena suvari intr-un rol bestial.

talladega nights: the ballad of ricky bobby - cu will ferrel si john c. reilly. o comedie despre cum locu’ doi nu e fruntas, despre un almost retard care se trezeste dimineata and he pisses excelence. aproape la fel de tare ca si blades of glory. mostra: Dear Lord baby Jesus, or as our brothers in the south call you,jesuz, we thank you so much for this bountiful harvest of Dominos, KFC, and the always delicious Taco Bell. I just want to take time to say thank you for my family. My two beautiful, beautiful, handsome stricking sons, Walker, and Texas Ranger, or TR as we call him. And of course my red hot smokin’ wife Carley, who is a stone cold fox.

photo_16_hires.jpg

borat - cam plictisitor si evident grosier, cu tot felu de poante subumane, rasiste si discriminatorii, dar la unele faze tre sa recunosc ca m-am zguduit de ras. pentru fanii sacha baron cohen.

hot fuzz - this is one stiffy film! very british, i might add, foarte mucalit, negru-n ceru gurii si neasteptat spre final. cu simon pegg despre care ne place foarte mult. si cu nu-atat-de-tanara speranta martin freeman.

02_1024.jpg

la capitolul grele:

the bothersome man - cold as ice si sangeros. lumea ca o inchisoare fake, in care nimic nu mai are gust sau miros, propriul se amesteca dimpreuna cu figuratul, oamenii se multumesc sa fie fericiti fiindca mananca, fac sex si se duc la serviciu. si, evident, outcastul nemultumit, razvratit si alienat. imagine superba, limpede, numai tonuri de gri. impingator la sinucidere.

08-the-bothersome-man.jpg

stay - o aiureala alambicata si totusi catchy, la care nu am avut nervi sa ma concentrez ca lumea. ewan mcgregor, ryan gosling, naomi watts si janeane garofalo.

la capitolul revelatii de tipul “vin diesel is an actor and he’s not afraid to show it”:

find me guilty - lovely. great court movie, great humour, i am, needless to say, vin’s no.1 fan.

la capitolul popcorn:

the alibi - prea light, prea inutil si pe o tema care m-a scos din papuci.

uptown girls - brittany murphy, dakota fanning, care e epocala, ca intotdeauna si heather locklear intr-un film de duminica foarte fain, la care aproape am plans.

2003_uptown_girls_010.jpg

two weeks - cu sally field si ben chaplin. o aproape-comedie simpatica despre boala si moarte in familie.

in the land of women - adam brody, meg ryan si olympia dukakis. foarte simpatic.

georgia rule - o aiureala. jane fonda, felicity huffman si lindsay lohan, careia probabil i-a fost foarte usor sa joace un astfel de rol: a bitch. noroc cu doamnele in etate.

la capitolul “priti balaraina” [adica sefu' catre noi: "imi place ce-ai facut, chiar e misto, doar ca..."]:

love and other disasters - britanny murphy e foarte-foarte cool in filmul asta. si mai sunt si orlando bloom & gwyneth paltrow in cameo [lol].

01.jpg

we don’t live here anymore - mark ruffalo, laura dern, peter krause, naomi watts. cam trist. un fel de closer mai cumintel si mai putin ardent.

the good night - e regizat de fratele lui gwyneth paltrow si evident ca ea exista in film, alaturi de martin freeman, simon pegg, danny de vito si penelope cruz. despre cum e bine sa te intorci unde ti-e locul dupa ce-ai experimentat si de alte bunatati care pana la urma nu au nimic de-a face cu tine.

Sunday, August 12, 2007

“tonight you could’ve gotten laid, but instead you got fucked”

the lookout are un personaj central puternic, foarte bine construit si o imagine curata. firul narativ e spart de un montaj cu multe repetitii, la fel de placut ochiului. filmul asta imi confirma parerea despre joseph gordon - levitt: un actor fantastic. de data asta a incercat sa dea viata unui tip care se lasa momit sa-si dea culoare vietii relativ distruse prin metode neortodoxe. regizorul scott frank a fost coscenarist la minority report.

poster5-small.jpg

hot tamale - cheap entertainment cu randy spelling, jason priestley si carmen electra.

my sassy girl mi-a placut intr-un mare fel. e un film corean despre un el care ii face unei ele fitoase si sarite de pe fix toate voile, pana la umilinte extreme. dragoste, romantism, caldura, fara nimic superfluu sau siropos.

hostel 2 = hostel 1, dar cu fete. un sequel previzibil si inutil, desi parca mai strong decat primul. de remarcat roger bart, acest peter sarsgaard minus ochii albastri, care face din nou un rol de tip dubios si creepy, ca si in desperate housewives.

cry wolf e un horror slabut, to say the least, desi nu previzibil. cineva l-a catapultat pe jon bon jovi in mijlocul actiunii, nu se stie de ce.

the big bad swim e un film extrem de misto, superfunny si al naibii de bine jucat, din seria i heart huckabees, the royal tenenbaums si running with scissors.

disturbia - every serial killer lives next door to someone, blah, blah, dezamagitor si previzibil. un titlu prea grandios care anunta marea bumbaceala, cand colo e un caft lejer de cartier.

alpha dog de nick cassavetes, dupa o poveste adevarata. I LOVED IT. justin timberlake, bruce willis, sharon stone. superb. veridic si cutremurator, intr-o atmosfera supercool si totusi atat de… fake, dpdv al culorii… pielii.

alpha_dog.jpg

1408, ecranizare dupa o nuvela de stephen king, e un thriller tipic de hollywood cu john cusack, datorita caruia am vazut eu filmul si-acu imi pare rau.

running scared e tot un thriller tipic de hollywood, doar ca mult, mult mai bun. cu paul walker, vera farmiga, chazz palminteri si eternul troubled child cameron bright. joc actoricesc excelent, plot original, suspans si desfasurare de actiune destul de disturbing.

si am lasat la final cireasa de pe tort. spun e un film foarte tare [si strong] de jonas akerlund, adica gagiu’ care a facut clipuri pentru madonna, moby, the smashing pumpkins, u 2, robbie williams, prodigy si metallica. deci, practic, vorba lui gepetto, nu stiu ce pastile ia omu’, da vreau si eu. something cool: With over 5000 edits, his feature film “Spun” is part of the Guinness book of records for being the feature film with the most edits in a feature. intr-adevar, filmul arata extraordinar. are din loc in loc niste efecte aplicate, niste racorduri si niste cuturi obositor de misto, care-ti fac ochii sa joace-n cap. plus insertii de animatie de mare angajament, din pacate prea putine. brittany murphy, mena suvari, debbie harry [da, insasi blondie] si john leguizamo sunt memorabili, ca si imortelu’ de micky rourke, care arata dat dracului chiar si in ciocatele lui albe de piele, atunci cand e pe trei sferturi mort de drogat si totusi gata de suicid.

spun.jpg

Sunday, July 22, 2007

come on, sit down and make me miserable

blood diamond. complet pasabil. nu-mi imaginam ca n-o sa-mi placa deloc, dar nu m-a incantat cu absolut nimic. nu m-a sensibilizat povestea. jennifer connely nu mi-a placut niciodata. leo di caprio e tatic, ca aproape intotdeauna.

the covenant. un film despre cumming of age la teenage sorcerers, transferuri de putere, alea. nu pierdeti timpul.

freeway de matthew bright. daca nu e cel mai prost film cu pretentii din lume, atunci cu siguranta e in top 5. se vrea a fi o satira [sau cel putin asa sper. bright o fi vazut ceva de todd solondz? pe tipul cel rau il cheama wolverton, iar genericul de inceput are grafica de basm. literalmente. cum care basm? scufita rosie. little red riding hood. and who the fuck was hood, btw?]. o copilita abuzata de toate rudele ajunge ba la inchisoare, ba pe autostrada, ba in ghearele lupului cel rau si in cele din urma ajunge bine. reese, fata cu lingura, e atat de detestabila incat iti vine s-o apuci frumos de ceafa si s-o izbesti ritmic cu capul de primul perete intalnit in cale. kiefer sutherland si brooke shields, aproape la fel de penibili ca si reese, daca e posibil asa ceva. no feelings, no laughs, not a single thing.

big nothing. o comedie… insuficient de comica. de jean-baptiste andrea. cu [parca prea multe] twists & turns. foarte buni david schwimmer si simon pegg [impreuna].

free jimmy. o animatie despre un elefant de circ narcoman si ciudatii care graviteaza in jurul lui. mi-ar fi placut sa rad mai mult, dar nu e atat de funny pe cat pare. voci: woody harrelson, simon pegg, kyle maclachlan, david tennant.

behind the mask - the rise of leslie vernon. un mockumentary foarte funny pe alocuri. ideea e excelenta. basically, ce face un criminal in serie in timpul liber? da interviuri ca sa impartaseasca din experientele sale. cu metode, cu strategii, cu tot tacamul. filmul ar fi foarte tare daca finalul n-ar da cu el de gard rau de tot. de unde pana atunci nu se luase in serios nicio clipa, spre sfarsit se trezesc sa-l transforme din atipic in previzibil. de tot pacatul, vorba colegului azburiciu.

babel. interwoven stories, gen amores perros si 21 grams, in buna traditie innaritu. dar babel e un film care se vrea mare. si grandios. si pompos. pain, tragedy and hope are universal and global and shit. mi-ar fi placut sa fi exploatat mai mult povestea asiaticei. de bifat.

ocean’s 13. misto, atat cat e. nu se vrea nici mai mult nici mai putin decat ceea ce este: un film de popcorn cu barbati faini, in buna traditie cu care ne obisnuiseram. sa nu credeti cumva ca brad pitt e cel mai tare tip din serie. andy garcia all the way, baby!

black sheep. iata un film atat de imbecil, incat e pur si simplu magistral. in noua zeelanda sunt multe ferme. fermele au pajisti. pe pajisti sunt multe oi. oile ne dau noua multa carne, branza, lapte, oua si masline [hai, sa nu ziceti ca nu stiti ce-s alea masline de oaie]. dar trebuie sa ne dea si mai multe, asa ca, modificate genetic fiind, musca oamenii, care se modifica si ei. transformandu-se in oi insetate de sange. la ferma apare fratele stapanului care modificase oile, gata sa se confrunte cu fobia lui ovina. mai apar si niste unii care in timpul liber se ocupa cu protectia animalelor [cum ar fi o gagica practicanta de feng shui pe care o cheama experience]. uahahaha. nu, pe bune, chiar asta e povestea. o poveste de mare lol. oricum, filmul merita 80 de minute, m-am zguduit de ras.

harry potter and the order of the phoenix. crunta dezamagire. as putea sa zic ca e un film corect, daca s-ar fi chinuit sa fie mai putin pe langa carte si mai mult in ea. dar nici macar corect nu e. atata taiere la sange n-am mai vazut de la craciunurile din copilarie. david yates nu a lasat actorilor nici cea mai mica sansa sa straluceasca. da, stiu, n-a fost loc / timp / mod. pana mea, mi se pare un film facut doar pentru ca saga trebuia sa continue. zero accent pe rolurile episodice, care sunt esentiale in hp-uri [in carti, vreau sa spun]. copiii aia par ca s-ar chinui sa faca treaba, dar cand nu esti lasat, ce dracu poti sa faci. ma rog, l-am vazut acum doua zile in versiunea cam, ca nu mai aveam rabdare. cand ma duc la multiplex sper sa ma bucur macar de… decoruri… pffft.

sheitan. e facut de un tip dintr-o gasca de artisti [actori, regizori, muzicieni] care se numeste kourtrajme si care, gratie prietenului lor vincent cassel, a avut diverse contributii la multe filme in care a prestat anterior-mentionatul, cum ar fi seria ocean’s. filmul e o dementa superbissima si pastilata de horror-comedy, plina de simboluri si de aluzii la religie, globalizare, imigratie si mai cate altele. are sex, are compartamente tipice de teens trazniti, funny si intarziati, are scariness, are ritm, dinamism, emana vitalitate, are muzici, are de toate, totul garnisit cu o unda de grotesc induiosator. cassel e foarte-foarte tare in rol de ingrijitor lunatic de casa de la tara care se deda la ritualuri satanice.

cashback. un film surprinzator de frumos despre dragoste, tinerete, arta, frumusete si… ar mai fi chestii de zis, da’ stiti cum e, cand te-apuci sa vorbesti despre dragoste, totul devine o fiertura pentru pisici. mai bine va uitati la film, ca merita 100%.

black snake moan. samuel l. jackson si christina ricci sunt fuckin fabulous. a, e si justin timberlake pe-acolo. un film refreshing, foarte cu miez, despre cum se inlocuiesc oamenii atunci cand se duc la dracu. si despre incapatanarea de a-i imblanzi. lucrul care m-a impresionat cel mai mult a fost bunatatea [ma refer la ceea ce se numeste kindness of the heart] foarte bine dozata de jackson in construirea personajului. un film induscutabil de misto.

blacksnakemoan26.gif

Saturday, June 16, 2007

“what is your malfunction, you fat barrel of monkey spunk?”

stiti pps-urile alea vomitive care va vin valuri-valuri in inbox? cu pisicute dragute, frumusele, micute si dulcici? sau cu pozici sau pozulici cu ingerasi care au obrajori rozulii, bucalati si care iti vor indeplini cea mai fierbinte dorinta? pai bine. miss potter n-are nimic de-a face cu ele, desi asa ar putea parea. very charming bio of beatrix potter, autoare de carti pentru copii din anglia victoriana. un film ca o poveste, o poveste de film, o viata ca o poveste, ma rog, you got the picture. intotdeauna am zis ca renee zelwegger e o actrita data naibii. aici are tot un rol din alea de rebela voluntara, pe care le construieste ea atat de misto. ewan mcgregor si emily watson, very much enjoyable.

goya’s ghosts, foarte misto atmosfera si culori si imagine. cica lui milos forman i-a venit ideea pentru filmul asta cand se plimba prin muzeul prado. culmea e ca nu javier bardem joaca rolul pictorului, ci stellan skarsgård. sunt amandoi meseriasi, oricum. natalie portman e cea mai meseriasa, daca pot sa zic asa. mai joaca si vreo trei roluri in film, practic. deci ura pentru machiajul deosebito-spectaculos.

shawshank redemption, un film lung si bun, foarte pe gustul meu. de atmosfera, narativ, aspirational, dureros, uman, calm, cald, cu tim robbins si morgan freeman… chapeau bas!

california dreamin’ [nesfarsit]. nesfarsit de lung. credeam ca o sa ma plictisesc, dar n-a fost cazul. foarte tare maria dinulescu. cam nefiresti incadraturile scenelor de lupta [complet inutile, dupa parerea mea] dinspre final. montajul nu mi s-a parut deloc echilibrat, dar pe alocuri e exact cum imi place mie, cu taieturi dinamice. nici nu ma mir, avand in vedere circumstantele. m-am saturat de camera miscata, o fi avand ea o ratiune in economia filmului, dar efectul pe o panza de proiectie e mult prea stresant. a, da: cea mai misto scena de sex si cel mai frumos sarut pe care l-am vazut in filme de foaaarte multa vreme. pofticios, pasional, ultrasenzual, savuros. yum!

birth. duios. sensibilos. but wtf? daca ne-apucam sa facem un film lacrimogen, de ce sa nu-l facem cu toate siroapele necesare? adica de ce sa spargi scenariul cat de cat echilibrat cu twistul ala cu amanta, care copil e de fapt sotul, da’ stati asa, ca nu e? enervant. in plus, lui nicole kidman nu-i sta bine tunsa scurt, si-asa e prea scheletica.

cine gusta horrorurile si violenta de nivel vizual, sa faca bine sa vada [daca e in stare sa-l duca pana la capat] salò o le 120 giornate di sodoma de pier paolo pasolini. cica pasolini a fost ucis de nu se stie cine la scurt timp dupa terminarea filmului. asa opera, asa destin. mhehe. e un film de cacat. prin asta vreau sa spun ca scenele de scato abunda, nu altceva. niste fascisti libidinosi sodomizeaza virgini si virgine, in timp ce o babeta le canta la pian, iar alte babete consumate spun povesti ca sa-i excite. totul prin prisma fascismului. plictiseala si filosofeala duce la gore si la cazuri clinice. smooth! se simte ca lui pasolini i-a placut mult sade. mai un backdoor, mai o mama ucisa pentru ca nu lasa personajul sa se bucure de viata si asa mai departe. si cand s-a plictisit [nu-i greu sa te plictiseasca marchizul, daca ai citit "filosofia in budoar", inseamna ca ai citit si "justine" si tot restul, ca-s la fel], a facut un film dupa el. si apropo de ce discutam vineri noaptea, ce inseamna nuditate nonsexuala? de exemplu, niste unii care defeca si apoi sunt obligati sa ingereze, sau li se infuleca, rezultatul. cu greu imi pot imagina ceva mai nonsexual de-atat. poate o inmormantare? in rest nu stiu. ceea ce sigur stiu e ca in filmul asta nu e nimic erotic [nu ca s-ar fi vrut asta, nici pe departe, sau cel putin asa sper; dar mi-ar fi placut mie sa fie]. sunt cu preponderenta cadre fixe. 4 x 4, ca la teatru. daca ar fi fost filmat mai inspre vremurile noastre, si nu la 1975, poate-poate aveam ceva de placut si la filmul asta. ar fi interesant de stiut cum s-ar trata acum, dpdv vizual, asa poveste.

pasolini_2.jpg

Monday, May 21, 2007

“you’re looking at me like i just asked you the fucking square root of something”

nu prea mai am chef de filme si ma scoate din sarite chestia asta. bine, nu mai am chef de nimic in general. si nici timp. sunt foarte convinsa ca undeva unde e foarte cald si unde marea e foarte albastra ma asteapta un hamac, cocktailuri scarbos de dulci cu umbreluta, tigari parfumate si niste paji cu evantaie. i just don’t have the map of the place yet, ok?

cool hand luke, din care am ramas cu o pereche de ochi albastri, pfoa, ce barbat, nene, l-as fi conservat, si cu o voce [zee boss...].

down by law de jarmusch. it’s not where you start - it’s where you start again. funny, m-a deranjat ca e prea static si cuminte, mi-a placut mult clownul de roberto benigni, ca de obicei.

dead man, tot de jarmusch, nu m-a atins. i hated the fat native american. imi placea de gioni depp in roluri de weirdo, acum nu-mi mai, m-a enervat si in ciarli si fabrica de ciucalata. nu si nu.

the bird people in china de takashi miike. datorita povestii, i got my hopes up. si m-am ales cu prafu de pe toba. n-am avut rabdare, e prea lung, nu mi-a spus nimic la nivel de imagine. am ffwd intr-o veselie si deci n-as putea spune ca l-am vazut cum trebuie, da’ stiu sigur ca n-o sa mai incerc.

shrek the 3rd. din lipsa de locuri la varianta cu subtitrari, am ajuns sa vad varianta dublata. partea a treia mi s-a parut mai funny decat celelalte. dintre vocile romanesti, n-am recunoscut-o decat pe adriana trandafir. partea proasta e ca mi-a lipsit vocea lui antonio banderas, care e bestial in puss-in-boots. eu - si o buna parte in cinematografia mondiala, sunt sigura - i-as fi foarte recunoascatoare lui cameron diaz daca si-ar limita talentul actoricesc la voce pentru personaje animate, scutind telespectatoru’ onest de moaca aia a ei care cere palme. traducerea replicilor e facuta cu furca, adica e o punere-in-engleza, nu o tradaptare, nici nu ma asteptam la altceva. totusi, a fost comod si destul de amuzant sa aud replicile, nu sa le citesc.

smokin’ aces - misto, pentru genul lui, dar nu m-a dat pe spate. alicia keys arata de-ntepenesti, ca de obicei.

comp_06.jpg toughkillers.jpg

shutter - un horror thailandez cu gauri adanci si hibe groase la nivel de scenariu. despre niste cretini care au parte de ce-au meritat, practic. si despre spirite care te bantuie si nu te mai lasa si te imping la suicid si apar in fotografii, lol de lol. nu e nimic deosebit, dar m-am speriat zdravan de cateva ori, deci nu-mi pare rau ca l-am vazut.

hostel de eli roth, produs de twentin quarantino, duet de la care asteptam cu sufletul la gura si cu lumina stinsa hostel II si grindhouse. scary enough, dar scenele cu adevarat viscerale sunt prea putine. cam prea intunecat [la propriu]. foarte tare manipularea regizorala a cetei de juniori aurolaci, mi-a dat fiori.

Monday, April 30, 2007

“funerals. sex. death. i’m gonna go out and play”

the unsaid - un thriller cu andy garcia, cum altfel decat misto.

ghost dog - the way of the samurai de jim jarmusch. cu recent oscarizatul forest whitaker, respect. mafioti, carti, porumbei calatori si inghetata, that’s jarmusch. din nou, amprentele lui: ingenuitate, puritate, inocenta, delicatete, alienare, commitment. plus muzica bestiala a lui rza. am lacrimat umpic la final, da’ sa nu mai spuneti la nimeni.

hurlyburly: foarte tare, frate!!! sean penn, kevin spacey, chazz palminteri. pe scurt: glam sex + glam drugs + glam philosophy = shitty lives, where corny issues prevail. un scenariu fabulos [deci my kind of movie] - si asta pentru ca are la baza o piesa de david rabe, ceea ce explica si faptul ca-i static si teatral. replici memorabile sunt ridicate la fileu cu o viteza uluitoare, de fapt, n-as zice ca e vorba de tenis verbal, ci mai degraba de squash! spacey, care e unul dintre actorii mei - fetis, nu se dezminte nici in filmul asta - e cinicul perfect, iar chestia asta combinata cu carisma lui is simply to die for.

you want me to be kinder! softer! i say… i say no! be harder! be a rock. or polyurethane! i say, be a thing and live.

if your manner of speech is in any way a reflection of what goes on inside your head, you are lucky you can tie your shoes.

i don’t care.
what do you mean, you don’t care?
it doesn’t matter to me anymore.
no, it matters, and you care. what you mean is it doesn’t make any difference!
UGH! i cannot stand this semantic insanity ANYMORE! i can’t be that specific about my feelings! i can’t!

he’s a broad already, phil. she’s done everything that every other broad done. she had a dump on me.

funerals. sex. death. i’m gonna go out and play.

a scanner darkly. keanu reeves, woody harrelson, robert downey jr., winona ryder. ecranizare dupa un roman de philip k. dick. pe sistemu’ “nu drogurilor, da benzilor desenate” [aici aud cel putin un cetitor razand...], ceea ce mi s-a parut interesant la filmul asta e felul in care e facut: cu creionul pe hartie, cel putin in prima faza. dupa ce-am trecut de discomfortul provocat de figurile si corpurile unor actori pe care-i stiu ca-s alcatuiti din carne si oase, plus miscarile lor chinuite, am putut sa apreciez si arta desenului combinat cu imaginile miscatoare… e frumos si placut ochiului. great handjob, ca sa zic asa. mai multe despre tehnica folosita aici.

rotoscoping-topper.jpg

13 [tzameti] de gela babluani. castigator anul trecut la sundance, la tiff si la venetia. cinematografie de o puritate si o eleganta de zile mari. impresionant, curat, pur, filmul ca si pustiul ala, care e de mare angajament. eu nu l-am digerat in nici un caz ca pe un thriller, desi asa e vandut. partial, e un fel de fight club “caritabil”, cu mize mai mari. pe de alte parti, e un film despre altruismul care costa prea scump.

cet obscur objet du désir, de luis buñuel. au fost momente cand am ras cu lacrimi, ca si la le charme discret de la bourgeoisie. ca doar dragostea te face de tot rasul, asta e :)). carole bouquet si angela molina in acelasi rol de micuta perversa care-l joaca in [si nu intre] picioare pe fernando rey. ceea ce n-am inteles e argumentul utilizarii a doua actrite pentru ca ar reprezenta doua fatete ale personalitatii ei [nu-s deloc diferite din punctul asta de vedere]. filmul e ca o partida de sex fara orgasm [exact ca si le charme discret de la bourgeoisie]: nimic finalizat, cautare perpetua, obsesie, masochism figurat, poate si un usor feminism… and yet so awesome!:)

13y4×02uont66299c8fsrm6fft03×2924-small.jpg

la grande bouffe, sau sex, imbuibare si consum pana la darea coltului. rasu’-plansu’ cu marcello mastroianni, michel piccoli, ugo tognazzi si philippe noiret. hedonist, orgiastic, bulimic, a se consuma cu multa lamaie.

Sunday, April 22, 2007

“love is a mighty power”

a love song for bobby long makes one long… for wanting to sense new orleans, heat and quietness. sunt putine filme in care nu-mi vine sa-l iau la palme pe john travolta, cu toata charisma lui cu tot. asta e unul dintre ele, fiindca face un personaj jos palaria.

bin jip de kim ki-duk e un film curat, emotionant si mai mult decat tandru. in tot: joc, gestica, mimica, atmosfera, imagine, lumini. te bucuri de el fara cuvinte, asa cum si personajele se iubesc fara sa vorbeasca. minunat.

little children de todd field. chestia tare e ca mi-a amintit de in the bedroom, pe care l-am vazut acum multi ani si care mi-a placut tare, iar cand am cercetat umpic situatiunea am vazut ca-i facut tot de el. avem kate winslet in rol de mama casnica, adulterina si inadaptabila la viata dintr-o suburbie americana tipica. the “little children” din titlu nu sunt neaparat copiii comunitatii amenintati de vecinul pedofil proaspat iesit din inchisoare. mai degraba, sunt personajul lui kate si cel al lui tom wilson, care, o data ce-si experimenteaza povestea pasionala la varsta adulta, a casniciei rutiniere si a copiilor care nu le permit sa mai aiba timp pentru ei, se reintorc “acasa” [invigorati si deloc spasiti], dupa ce s-au dedulcit dintr-un soi de fruct oprit din care au avut curajul sa se infrupte… si bine ca l-au avut. frumos de tot.

the lost room e un film in trei parti ["the key and the clock", "the comb and the box", "the eye and the prime object"] facut pentru sci fi channel, cu peter krause, kevin pollak si julianna margulies. mie mi-a placut mult povestea: o camera de motel se transforma intr-o poarta catre un univers paralel, iar obiectele care existau inauntru capata caracteristici neobisnuite. cei care ajung in posesia lor se organizeaza in secte, grupuri si bisericute, colectionandu-le, utilizandu-le in folosul propriu, luptandu-se cu disperare pentru ele si confruntandu-se cu raul pe care il aduce cu sine manipularea lor. ba chiar se crede ca obiectele ar fi parti dintr-o entitate divina, iar aducerea lor impreuna ar fi un fel de second coming. very catchy and entertaining.

breaking the waves. din nou, von trier si iubirea cre[s]tina. am sa spun ce probabil s-a spus de sute de ori despre filmul asta. normalitatea e un concept ultrasubiectiv. iar granita dintre normalitate si boala psihica e uneori foarte greu de trasat. emily watson e sublima. personajul ei stie ca love is a mighty power si-atunci isi pune trupul in slujba ei si a lui dumnezeu prin sacrificiu. e “nebuna satului”? e doar indragostita si-atat? e o nebuna indragostita? sau e doar de o naivitate incredibila, ceea ce o conduce, inevitabil, la autodistrugere? nu stiu si nu cred ca mai conteaza. ceea ce sigur stiu e ca filmul asta e maret. si breathtaking.

the faculty. un horror [vorba vine...] de robert rodriguez cu josh hartnett, elijah wood, salma hayek, famke jannsen, usher. varza. avem niste profesori posedati de extraterestri & elevii lor, care incearca sa-i impiedice pe astia sa nu se reproduca, pardon, sa nu contamineze toata natiunea cu gena extraterestra. foarte multa varza si in ceea ce priveste scenariul. de exemplu: I’m sick of you, little boy. And if I have to see you peddling your little “Wonder Dust” again, I’m gonna shove my foot so far up your ass, you’ll be sucking my toes ’till graduation. plus multiple referiri la stephen king, robert zemeckis si alti creatori de senzatii tari cu care se fac comparatii mai mult sau mai putin implicite. mai aveau umpic si introduceau o scena in care personajele se uitau un horror zicand “stai! nu raspunde la telefon! vezi ca monstrul e dupa usa!”, ca-n toate horrorurile proaste. so lame. in fine, filmul are aerul ca nu se ia prea mult in serios, din fericire, asa ca macar sper ca echipa s-a distrat la filmari, ca eu nu.

Tuesday, April 10, 2007

… but of course it’s true. it’s on tv

el laberinto del fauno. ma asteptam la mai mult. si mi-ar fi placut mai mult daca nu s-ar fi intamplat in spania post-razboi. scarbosenii inutile pe alocuri. da-mi tideland de trei ori pe zi si n-am greturi, dar aici mi s-au parut cateva chestii gratuite. l-am vazut pana la capitolul 12, unde mi s-a intepenit dvdul de la geppetto si dupa ce am incercat de doua ori sa repar duda am renuntat, m-am dus pe themoviespoilers si-am aflat ca m-ar fi dezamagit si mai tare, deci no loss.
coffee&cigarettes. mie-mi place foarte mult jarmusch pentru ca mi se pare etapizat, secvential, perfectionist, construieste frumos, are mania detaliilor si e induiosator [mai ales prin absurditate]. pentru mine filmele astea sunt la fel de priceless ca si moaca tampa a lui bill murray din broken flowers, cu un buchet de trandafiri roz in mana, all embarassed & innocent. plus toata pleiada aia de actori care-mi plac mie intr-unul si acelasi film, i could not ask for more. e greu sa aleg bucatile care mi-au placut cel mai mult, dar daca e musai, atunci sa fie cea cu jack& meg white si cea cu alfred molina & steve coogan.
fucking amal/show me love, frumoasa poveste, m-a miscat, dar imaginea e atat de urata ca-ti vine s-o iei la goana. pacat. parca-i un ceva romanesc ieftin si chinuit.
cainele da din coada pentru ca e mai inteligent decat ea. dar se mai intampla sa dea si coada din caine. adica sa futem poporul cu televizorul. deja simt cum imi creste nasul: am vazut wag the dog de barry levinson - a comedy about truth, justice and other special effects. one great pinnochio movie, cu robert de niro, dustin hoffman, anne heche si dement[ial]ul woody harrelson. co-scenarist: david mamet. pentru a deturna atentia presei de la un scandal sexual in care e implicat actualul presedinte al SUA fix inainte de alegeri, se pune la cale o megamasinatiune ametitor de hilara si de incredibila. de notat tema secundara cu frustrarea producatorilor, etern necreditati. nici macar atunci cand vor sa faca o versiune la “moby dick” din perspectiva balenei. [oh boy, does this sound familiar or what].
je vous trouve tres beau, o laba trista. ma sictireste exploatarea prejudecatilor de orice tip, in speta fata de romancele/rusoaicele sarantoace etc care viseaza la un fat frumos din strainatate [in cazul de fata era si urat, si bosorog, si taran]. le exploatezi [vorba vine, ca nici macar nu sunt tratate in vreun fel proaspat in filmul asta] si-apoi le pui un label cu “arta” sau “entertainment”. a se slabi. oricum, je vous trouve tres beau nu e nici una, nici alta, e o inutilitate plicticoasa.
dogville, mai misto decat manderlay. imi plac extrem de tare decorurile si settingul din filmele astea doua, felul cum sunt jucate, taiaturile bruste si, bineinteles, greutatea de sensuri care trece dincolo de astea. tot, tot, tot.
epic movie. tineam sa-l vad pentru ca speram sa se ridice macar la piciorul broastei celui mai prost scary movie, dar nu. singura chestie cat de cat fun e sa recunosti personaje si faze din filmele anului trecut, ceea ce nici nu-i greu. un mare vax.
the i inside, cu ryan phillippe. un fel de memento, da’ slabut rau. a nu se lua in calcul pentru vizionare.
trust the man, nice, un fel de sidewalks of new york, cu mai putine personaje si mai light.
thank you for smoking, simpatic, mai ales prin relatia dintre personajele lui aaron eckhart si cameron bright.
hogfather, ecranizare dupa cartea cu acelasi nume de terry pratchett. foarte grav, m-am ras pe alocuri. arata extrem de bine, avand in vedere ca e un film facut pentru tv.

Wednesday, April 4, 2007

“i really do have love to give; i just don’t know where to put it”

in sfarsit, am pus mana pe hedwig and the angry inch, de si cu john cameron mitchell. o experienta vizuala exotica si, cum sa-i zic, al dracului de inubliabila. de neratat, mai ales ca sa vedem ca dumnezeu a lasat pe pamant tot felul de lucrusoare care ar trebui sa fie egale unele cu altele [dar asta e doar una dintre perspective, normal].

“Do you accept Jesus Christ as your personal Lord and Saviour?” “No, but I love his work.”

… and then wow [probabil asta a zis si paul haggis dupa ce a vazut filmul asta. apoi s-a hotarat sa faca si el crash. precis l-a vazut cu luare-aminte si innaritu, inainte sa faca amores perros, pentru ca, nu-i asa, "we may be through with the past, but the past ain't through with us"]. adica magnolia, de paul thomas anderson. o megadistributie. tom cruise e tare. e de-acolo. “respectati pula!!!”. haha. asta e singurul film in care imi place de el in afara de vanilla sky. finalul face toti banii si toate cele trei ore. m-a lasat masca… “and when it rains, it pours”.

eragon. sunt foarte dezamagita, mai ales daca e sa-l compar cu cartile. storyline saracut, efecte speciale nu ca saracute, ci lipite pamantului. probabil ca ani de-a randul de-acum incolo nu se va ridica absolut nimic nici macar pana la glezna stapanului inelelor, dar… i expected it to be - well, more… singurul lucru frumos e jeremy irons, care se straduieste. a, si relatia dintre eragon si saphira [vocea = rachel weisz], who makes a great pet, chestie insuficient exploatata in fantasy-uri, din cate am vazut /citit eu. si apropo de exploatat, astept si urmatoarele episoade, cand speram ca vom vedea mai mult de cinci cadre cu john malkovich.

marie antoinette. delicios vizual. maimuta asta insuportabila de kirsten dunst e foarte potrivita in rol de fetita rasfatata care se bucura de lux. stare, gestica, mimica, atmosfera, muzici bune [rameau, air, aphex twin, the cure, the strokes!], culoare, spatiu, prajituri, jeleuri, fondante, peruci, pantofi, dantele, matasuri si brocarturi, nu e nevoie de replici prea multe, nici de politica, avem destule asa… un curcubeu de film. un film cand stai duminica dimineata in parc la umbra, caldura inca nu s-a lasat si prin ochii intredeschisi incerci sa distingi culorile din baloanele de sapun pe care le face pustiul de-alaturi si sa anticipezi nebunia care va urma la noapte… sau s-o rememorezi pe cea care s-a intamplat noaptea trecuta.

apocalypto. surprinzator, mi-a placut mult de tot povestea, m-a prins foarte bine, nu m-am plictisit deloc. probabil my inner male part s-a bucurat de filmul asta. apoi, m-au fermecat exotismul, casapeala si animalele alea fioroase si bataioase de pe vremuri cunoscute sub numele de barbati, haha. un film foarte hollywoodian, totusi.

Tuesday, April 3, 2007

me against the 300

VO complet inutil. adica, pentru ce? ca sa dea mai mult feeling de poveste si de istorie? pai… asta ar fi trebuit sa fie feelingul by default. dar nu e. foarte, foarte enervanta vocea, mi se parea de desene animate. si pe masura ce rula filmul, it struck me: astea chiar SUNT desene animate. n-am inteles nici ce cauta muzica aia gen metale-grele-de-vama-veche-dupa-ce-ai-vazut-rasaritul-si-iti-bei-cafeaua-la-bibi in scenele in care te-ai fi asteptat sa-ti curga o lacrima de atata maretie si grandoare si majestuosenie care se chinuia sa transpara de-acolo. plictiseala clasa intai. troia se pisa pe 300 fara probleme.

per ansamblu, am avut un sentiment foarte ciudat ca sunt un robot care se uita la filme cu stramosii lui. sau ca traiesc printre stramosii stramosilor nostri greci care au, totusi, posibilitatea sa se uite la un film cu roboti. sau ceva. nu pot sa explic exact. hai sa exagerez umpic si sa zic ca e o impietate sa digitalizezi istoria, na. e prea inaintea timpului pe care am eu chef sa-l experimentez vizual. sau e ca si cum ai purta lana groasa cu dantela fina, ciorapi flausati la sandale, in fine. probabil ca ar trebui sa revad ceva oldies and goldies ca sa contracarez. n-a desteptat in mine nicio emotie [gen uau. uite-i ce sunt in stare sa faca pentru sparta. uau. uite-i cum rup din ei etc etc] si gasesc asta suparator, avand in vedere despre ce fel de film e vorba si avand in vedere faptul ca pe mine ma emotioneaza destul de usor filmele.

apropo de faptul ca s-a facut dupa benzi desenate. well, mie mi-a placut foarte mult cum arata aeon flux, de exemplu. si sin city. ala era un hibrid de manarii digitale si filmari reale asumat, bazat pe benzi desenate. dar sentimentul pe care l-am avut eu uitandu-ma la 300 a fost de DESEN ANIMAT INCROPIT. ceea ce, culmea, n-am simtit deloc uitandu-ma la sin city. 300 e hibridizat intr-un fel inacceptabil pentru mine ca privitor. impactul vizual pe care l-a avut asupra mea a fost… uncomfortable. animalele de lupta felt so wrong. moaca gay si impodobita a lui xerxes felt so wrong [asta in conditiile in care mi-a placut cum erau ornati si machiati aia din apocalypto]. 300 mi s-a parut ca e alcatuit din niste imagini miscatoare. it felt unreal! mi s-a parut ciudata tocmai chestia asta, ca ma uit la un desen animat care de fapt se vrea a fi film. in sin city mi s-au parut mai bine delimitate lucrurile desenate de lucrurile filmate. in 300, granita asta nu a existat pentru mine.

si cand ma uit la acum la niste stilluri din film mi se pare ca tin in mana un pistol de playstation si ca pot sa-i gauresc tampla dreapta lui xerxes. lame.

prefer the crazy 88. now that’s fun. astia 300 m-au dezamagit. si inca urat.

Sunday, April 1, 2007

“where would we be without our painful childhoods?”

takashi miike - audition - extreme japanese horror.avi. o fi extrem, adica ceva acupunctura, ceva mutilari live, dar nu-i nimic insuportabil, din punctul meu de vedere, poate doar felul curatel si simplissim cum e filmata prima ora [desi, in fine, o fi si curatenia aia ceva avertisment pentru ce va sa vie in a doua parte]. ecranizare dupa ryu murakami, deci he’s now on my “to do” list.

doua filme escelentissime: mysterious skin de gregg araki e o poveste foarte frumoasa, foarte bine jucata, dureroasa, sensibila si intensa, despre doi pusti, trecuturile lor mizerabile si vietile la fel. o recomandez din suflet.

chumscrubber, sarcastic si de plastic, fara sa fie strident, care se petrece in “the best of all possible worlds” cu placebo pe ost. un megafilm foarte in, foarte now, ba chiar right now! glenn close, carrie anne moss, ralph fiennes, rita wilson si altii sunt o liota de parinti disfunctionali care graviteaza in jurul unor copii la fel de fututi ca si ei, pe care sau ii ignora, sau ii includ in propriile tratate de psihiatrie. 1. For parents: The Chumscrubber is everything we ignore - all those subjects and conversations that parents and teens should be having but aren’t - the physical embodiment of everything we’d rather not deal with, everything that causes pain, or discomfort. 2. To teenagers: The Chumscrubber is a hero, a survivor, a fellow teenager who arrives into the real world to protect and keep his or her friends clean. A Chumscrubber is the one that fights against all odds to keep things authentic. When everyone is busy being superficial and playing the “ignorance is bliss” card, the Chumscrubber comes and knocks some sense into the world. This can be achieved in seemingly insignificant moments, I suppose… Just one or two words, a look, a well-timed sigh. The Chumscrubber is what the parents don’t want to think about because the idea of the child being more in-tune with life than the adult is just plain depressing. The parents are the ones that are supposed to be solving problems, trying to save the world. When they can’t do it, they ignore it. Ignorance is bliss, ignorance is bliss.

chumscrubber.jpg

volver. m-a enervat ca dezvaluirile sunt concentrate in ultimul sfert de ora, e prea mult si grav de digerat in prea scurt timp, si totusi filmul e prea lung. nu m-am putut descurca cu atatea elemente care aproape frizeaza absurdul de fortate ce sunt si pe care personajele le administreaza prea simplu. apoi, personajul lui penelope e prea ravisant pentru lumea aia atat de ordinara, din punctul meu de vedere a fost un miscast. la cum arata, mi s-a parut rupta din alta lume. si pe tot parcursul filmului nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc cum l-am fi receptat noi daca era facut de un roman [eu una stiu exact cum].

the science of sleep - watching michel gondry is like reading boris vian. mi-a amintit de jeux d’enfants, nu stiu exact de ce.

running with scissors, de ryan murphy care face si scrie nip/tuck, deci… va puteti imagina. foarte tare. un fel de the royal tenenbaums meets the squid and the whale - si cu asta am spus tot.

runningwithscissors2_large.gif

the fountain de darren aronofsky. povestea e clasica, dramatica, siropoasa. ceea ce o salveaza insa sunt multiplanurile pe care se desfasoara si felul cum interactioneaza ele. si moartea pentru creatie ca subtema. muzica-i de mare suport si de mare angajament. dar treaba frumoasa cu filmul asta este ca e nemaipomenit de misto vizual. sunt culori, efecte, jocuri, transparente, sunt o multime de racorduri si de miscare, si cromatice care rezulta intr-o mare incantare pentru ochi. de experimentat neaparat.

parfumul - superb.

“in l.a., nobody touches you. we’re always behind this metal and glass. i think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we

am si uitat ce naiba am mai vazut, ca am vazut o gramada, cu varfurile storytelling, fear, anxiety & depression si welcome to the dollhouse by my beloved todd solondz [asta cred ca e cel mai putin strong film al lui], mystic river de clint eastwood [inca un mare rol mic by laura linney], lonely hearts [un fel de bonnie si clyde unde salma face pe diva si chiar si este], bandits de barry levinson [cu cate blanchett in rol de varf al unui triunghi echilateral foarte simpatic] si crash [cu michael peña, cel mai tare dintre multi altii tari] de paul haggis [fiind el scriitor si producator de million dollar baby, deci funia si sapunul erau asigurate]. crash mi-a placut foarte mult [nici nu m-as fi asteptat la altceva din partea mea], dar am sa-i reprosez 1 ca e prea tezisto-moralist si 2 ca tema e prea stravezie si prea repetata deloc subtil in fiecare scena, in fiecare cuplu de personaje si urla in fiecare cadru, ca si cum ai sublinia un pasaj dintr-o biblie cu foi subtiri la pagina 799 [unde scrie 'thou shalt suffer because you are too engrosed in you own issues to see that those who are different do not have much to do with them'] si urmele minei s-ar vedea pana la 899 [unde scrie 'thou shalt suffer because you are different and you will always have to deal with this'].

the prestige, e neaparat de vazut, charming si captivant.

getimagephp.jpg

infamous mi-a placut mult, personajul ala e atat de ridicol incat ii plangi de mila, apoi ii plangi de mila din alte motive si la finalul filmului iti dai seama ca n-ar trebui sa-i plangi deloc de mila pentru ca e un creator implinit. in cele din urma. si da, daniel craig foarte tare.

harsh times, pe care vi-l foarte recomand, cu dulceata de freddy rodriguez din 6 feet under si cu un christian bale la fel de redneck ca intotdeauna, dar care in filmul asta e defect rau de tot si face un rol de care sa-ti amintesti.

harshtimes8.gif