“funerals. sex. death. i’m gonna go out and play”

the unsaid - un thriller cu andy garcia, cum altfel decat misto.

ghost dog - the way of the samurai de jim jarmusch. cu recent oscarizatul forest whitaker, respect. mafioti, carti, porumbei calatori si inghetata, that’s jarmusch. din nou, amprentele lui: ingenuitate, puritate, inocenta, delicatete, alienare, commitment. plus muzica bestiala a lui rza. am lacrimat umpic la final, da’ sa nu mai spuneti la nimeni.

hurlyburly: foarte tare, frate!!! sean penn, kevin spacey, chazz palminteri. pe scurt: glam sex + glam drugs + glam philosophy = shitty lives, where corny issues prevail. un scenariu fabulos [deci my kind of movie] - si asta pentru ca are la baza o piesa de david rabe, ceea ce explica si faptul ca-i static si teatral. replici memorabile sunt ridicate la fileu cu o viteza uluitoare, de fapt, n-as zice ca e vorba de tenis verbal, ci mai degraba de squash! spacey, care e unul dintre actorii mei - fetis, nu se dezminte nici in filmul asta - e cinicul perfect, iar chestia asta combinata cu carisma lui is simply to die for.

you want me to be kinder! softer! i say… i say no! be harder! be a rock. or polyurethane! i say, be a thing and live.

if your manner of speech is in any way a reflection of what goes on inside your head, you are lucky you can tie your shoes.

i don’t care.
what do you mean, you don’t care?
it doesn’t matter to me anymore.
no, it matters, and you care. what you mean is it doesn’t make any difference!
UGH! i cannot stand this semantic insanity ANYMORE! i can’t be that specific about my feelings! i can’t!

he’s a broad already, phil. she’s done everything that every other broad done. she had a dump on me.

funerals. sex. death. i’m gonna go out and play.

a scanner darkly. keanu reeves, woody harrelson, robert downey jr., winona ryder. ecranizare dupa un roman de philip k. dick. pe sistemu’ “nu drogurilor, da benzilor desenate” [aici aud cel putin un cetitor razand...], ceea ce mi s-a parut interesant la filmul asta e felul in care e facut: cu creionul pe hartie, cel putin in prima faza. dupa ce-am trecut de discomfortul provocat de figurile si corpurile unor actori pe care-i stiu ca-s alcatuiti din carne si oase, plus miscarile lor chinuite, am putut sa apreciez si arta desenului combinat cu imaginile miscatoare… e frumos si placut ochiului. great handjob, ca sa zic asa. mai multe despre tehnica folosita aici.

13 [tzameti] de gela babluani. castigator anul trecut la sundance, la tiff si la venetia. cinematografie de o puritate si o eleganta de zile mari. impresionant, curat, pur, filmul ca si pustiul ala, care e de mare angajament. eu nu l-am digerat in nici un caz ca pe un thriller, desi asa e vandut. partial, e un fel de fight club “caritabil”, cu mize mai mari. pe de alte parti, e un film despre altruismul care costa prea scump.

cet obscur objet du désir, de luis buñuel. au fost momente cand am ras cu lacrimi, ca si la le charme discret de la bourgeoisie. ca doar dragostea te face de tot rasul, asta e :)). carole bouquet si angela molina in acelasi rol de micuta perversa care-l joaca in [si nu intre] picioare pe fernando rey. ceea ce n-am inteles e argumentul utilizarii a doua actrite pentru ca ar reprezenta doua fatete ale personalitatii ei [nu-s deloc diferite din punctul asta de vedere]. filmul e ca o partida de sex fara orgasm [exact ca si le charme discret de la bourgeoisie]: nimic finalizat, cautare perpetua, obsesie, masochism figurat, poate si un usor feminism… and yet so awesome!:)

la grande bouffe, sau sex, imbuibare si consum pana la darea coltului. rasu’-plansu’ cu marcello mastroianni, michel piccoli, ugo tognazzi si philippe noiret. hedonist, orgiastic, bulimic, a se consuma cu multa lamaie.