~ Here be spoilers ~

Sunday, August 1, 2010

nimic la puterea n

am vazut ceva frumos cu leonardo di caprio, joseph gordon-levitt, ken watanabe, ellen page, marion cotillard si michael caine. dar revelatia mea in filmul asta s-a numit tom hardy. de la calderon de la barca incoace, s-au creat n opere despre vise si viata ca vis. premisa in inception - un film grabit care nu merita 9.2 puncte de rating pe imdb [?!] e ca personajul lui di caprio & co. patrund in mintile te miri cui si implanteaza sau fura idei care ii instiga ulterior sa actioneze in sensul dorit de cei care platesc echipa extractorilor, sau obliviatorilor, sau a occlumensilor [pour le connaisseurs]. in lumile visate poti face multe lucruri, cum ar fi, de exemplu, sa visezi iarasi - rezultand, dupa caz, 4-5 straturi de lumi create in subconstient. partea fascinanta a teoriei, dupa mine, e conceptul de vise comune, shared dreams, in cadrul carora exista, impreuna si in acelasi timp, un arhitect care imagineaza lumea visata si un coparticipant care proiecteaza elemente din subconstientul lui in aceasta lume visata.


cand am scris prin mintile te miri cui voiam sa subliniez ca premisa cu spionajul corporatist e usor lame, da filmului un aer de james bond care oarecum functioneaza pentru alt gen de spectatori, dar personal as fi preferat ca motivatia implantarii de idei sa fie ceva de ordin mai... personal.


apoi, spuneam ca filmul e grabit mai ales pentru ca e montat mitraliant, ca doar timpul se deruleaza  incomparabil mai rapid in vis decat in realitate. e destul de incomod din punctul asta de vedere.


alta gaselnita care nu mi-a placut a fost numele personajului lui ellen page, care, nu-i asa, desena labirinturi as a hobby si prin conceperea labirinturilor e aleasa de personajul lui di caprio sa-i fie arhitecta. departe de a fi un demers regizoral pentru a da un flavour epic intregii afaceri, mi s-a parut o suparatoare mura in gura de care nolan ne putea scuti.


si ca tot vorbeam de nolan, unul dintre my absolute favourites ramane the prestige - in care teoria stiintifica pe baza careia s-a realizat constructul naratiunii e explicata mai bine, spre deosebire de inception unde we are kept guessing in ceea ce priveste lucrurile elementare, cum ar fi: ce substante se introduc intravenos, in afara de sedative, care sa aiba drept consecinta shared dreams, adormitul instantaneu scl.


ca sa inchei peroratia re: inception, concluzionez ca mi-ar fi placut mai mult daca as fi avut parte de mai multe layere de enjoyment. toata treaba devine bidimensionala - sunt doar doua lucruri de care te poti bucura cand te uiti la inception: vizualurile matrixiluete pe alocuri si teoria cotropirii viselor celorlalti.


cumva in aceeasi tematica se invarte si mr. nobody, cu jared leto si diane kruger, care e un mix de... de... e un mix de mediocritate si inutilitate - nu ca filmul ar fi inutil si mediocru, dar e enervant ca pune doar probleme si nu ofera nicio solutie. the point this film makes is that... cat timp indiferent de alegerile tale, totul ramane la fel, totul e traibil, atunci poti trai linistit absolut fiecare destin ales - fara sa cauti ceva anume. so then why bother and live at all, i wonder? nemo nobody isi gusta fiecare felie de viata si o apuca pe toate cararile din toate directiile care i se arata, pentru ca totul e posibil. bun, si atunci ce e real? de ce nu avem dreptul la o unica alegere, care sa ne valideze ca fiinte, daca intr-adevar orice alegere e cea corecta, aducatoare de o egala satisfactie? i know, i know, it's just a theory, un demers filmic, but i'm just saying!




si-a mai fost frailty de bill paxton - un thriller cu un twist final destul de ieftin si previzibil, se pare, despre cum un tata abuziv si habotnic isi instiga copiii sa ucida diverse persoane indicate de dumnezeu insusi ca fiind 'demoni pe pamant'.