~ Here be spoilers ~

Sunday, November 2, 2008

sisif.ro

Surprize ale vârstei târzii: "Broken Flowers" / "Flori frânte"

„Sherry m-a părăsit. Nu-mi pasă. Nu mă doare. Nu trebuie să mă doară. Am îmbătrânit. Îmi pare că viaţă trece pe lângă mine şi… Dar şampania o pot bea singur, la fel cum singur mă pot bucura de ce am, de flori, de desene animate, de muzică, de bani. Am avut mai multe femei decât am simţit nevoia, mult mai multe femei decât ar fi putut avea cineva cu succesul şi poziţia mea. E târziu. Am prea mult timp la dispoziţie. Mă plictisesc. Mă plictisesc? O, nu, Winston. Winston, din nou. Dacă tot are o familie fericită şi o pasiune care-l acapareaza, n-ar putea măcar să mă lase dracului în pace? Văd că am devenit nedrept şi maliţios, mai nou. Ce vină are bietul meu prieten? Corespondenţa... O scrisoare pe hârtie roz? Bătută la maşină? Într-un plic roz, cu adresa şi numele meu scrise cu cerneală roşie? Nesemnată? Ce-i asta? Am un copil... Am un copil?!“


…şi începe călătoria lui Don Johnston (Bill Murray), magnat al industriei IT şi Don Juan decrepit, planificată fiind, în cele mai mici detalii, de prietenul său Winston, pasionat de mistere detectivistice.

Pendulând între blazare, certitudini, convingerea că totul e o farsă de prost gust şi aceea că, într-adevar, e tată, Don îşi reîntâlneşte trecutul, revăzând patru femei dintre care una ar fi putut să fie mama fiului său. Singura care pare încântată de aducerile-aminte e Laura (Sharon Stone). E şi normal, e cea mai superficială, uşuratică şi instabilă dintre cele patru. Dora (Frances Conroy), Carmen (Jessica Lange) şi Penny (Tilda Swinton) par a-i păstra o amintire cel puţin urâtă lui Don. Complet debusolat de eşecul investigaţiilor (deşi în fiecare caz descoperă clue-urile esenţiale pe care Winston îl sfătuise să le caute – obiecte de culoare roz şi o maşină de scris), Don ajunge, în cele din urmă, să suspecteze un tânăr necunoscut că ar putea să-i fie fiu, proiectând asupra sa o gamă de atitudini pe care nu le experimentase niciodată.

Câştigător al marelui premiu al juriului la Festivalul de Film de la Cannes din 2005, noul film al lui Jim Jarmusch surprinde plăcut cu imagini de o delicateţe singulară, minimaliste şi pure, care amintesc de Lost in Translation al Sofiei Coppola. Cadrele lungi, fixe, şarmul lui Bill Murray, umorul fin al replicilor, episoadele rotunde ale întâlnirilor, deloc disparate, structurate solid, cu concreteţea unor piese de puzzle, coloana sonoră cu accente melancolice şi languroase fac din “Flori frânte” o bijuterie care decorează suflete. Pentru că Don Johnston, un egoist mediocru care merită să fie singur, omul cu un destin banal de amar, vidat emoţional, aparent detaşat de orice circumstanţă care i se arată, pretinzând că se află, cumva, deasupra lucrurilor, ei bine, Don eşti tu, eu, el, ea. Sau vom fi.

Flori frânte/Broken Flowers – 2005; regia, scenariul şi productia: Jim Jarmusch; cu: Bill Murray, Jeffrey Wright, Sharon Stone, Jessica Lange, Frances Conroy, Tilda Swinton, Julie Delpy, Chloë Sevigny.