~ Here be spoilers ~

Saturday, June 25, 2011

what a sucker punch

desi avea atributele unui film foarte pe gustul meu, sucker punch reuseste sa fie o pocarie dezamagitoare. inceputul e o peltea lenta si interminabila de tipul a series of unfortunate eventsscenariul e prost si necaptivant, deci lucrurile devin clare tarziu iar twistul deznodamantului e lame; efectele vizuale sunt 100% identice cu toate conceptele grafice ale tuturor filmelor de referinta japoneze, ale remakeurilor lor hollywoodiene, ale tuturor filmelor quentin tarantinesti si ale tuturor fanteziilor de proportii epice de tip lotr ori 300, inclusiv o trecere in revista a celor mai importante jocuri video. orice e in top 10, you name it - sucker punch has got it. neavand cultura de gaming, cea mai penala chestie din film mi se pare ca-i o pastisa grosolana dupa batalia de la vagauna lui helm din lotr: the two towers, inclusiv orci identici + catapulte + escaladari de ziduri ale cetatii - dar am inteles ca reproducerile conceptuale si vizuale din jocuri sunt inca si mai flagrante.

noroc cu fetele astea - it's the least they could do. in mod extrem de ironic, gasesc informatia cum ca sucker punch e zack snyder's first film that is not based on another work. say wha'?!





Monday, June 6, 2011

romcoms and such

the other guys, de bifat pentru fanii will ferrel si pentru cei carora le-a placut hot fuzz, sa zicem, dar nu-i la inaltimea lui si e din liga de jos. 

nu stiu daca cel mai frumos shrek de pana acum e forever after, cert e ca e o placere sa-i auzi pe eddie murphy, antonio banderas, jon hamm, jane lynch si kathy griffin <3.

n-as putea sa spun ca notting hill e vreo bijuterie si ca am regretat ca nu l-am vazut niciodata in ultimii zece ani, o sa zic doar ca mi-a placut prin influentare :)). 

dinner for schmucks e overrated - zic asta si probabil pentru ca i've had just about enough din mr. steve carrell, e bine ca s-a autosustras si din the office. noroc cu un scurt zack galifianakis care apare si in due date dimpreuna cu robert downey jr. - score!

love and other drugs a supt, din pacate, desi mizecordioasa de mine i-ar fi acordat o sansa pentru jake gyllenhaal dar nici macar finalul nu mi-a ramas in minte, there you go, mai bine cititi cateva paragrafe decat sa vedeti filmul =)).

alte prostioare de vazut in 10 minute cu ffwd, fiind identice cu aproape orice altceva din genul lor: from prada to nadajust go with it [desigur, nicole kidman, desi destul de plictisita in rolul asta, umple un film intreg intr-un rol secundar si e minunata], hall pass.




no strings attached - whoa, what ever happened cu natalie portman, cum dai si tu sa bagi nasu'ntr-o galeata de popcorn, hop si ea prin zona. cred ca ultimii doi ani i-au adus mai multe giguri si bani decat anteriorii zece. 

the ugly truth si morning glory sunt doua filme identice facute la doi ani distanta cu doua femei aproape la fel de enervante, desi as putea sa opinez ca rachel mcadams cere ceva mai multi pumni decat katherine heigl.

singurele doua lucruri pe care le recomand cu draga inima sunt doua indies fresh care se numesc please give, felul de film localizat in NY si regizat de un, sa zicem, woody allen mai putin extravagant si agatha christiesque si happythankyoumoreplease - ceva mai indie, dar la fel de placut.

clitorissimo!

daca hanna era un soi de bildungsroman al puterii, roger dodger e unul al sexualitatii precoce si al initierii in ceea ce mie imi place sa numesc "baieteala". filmul e debutul lui jesse eisenberg [un film perfect in care sa debuteze un baiat, if you ask me] alaturi de doua frumuseti: isabella rossellini si jennifer beals.

de notat: I could tell you that what you think of as your personality is nothing but a collection of Vanity Fair articles. I could tell you your choice of sexual partners this evening was decided months ago by some account executive at Young & Rubicam. 

hanna. non montana.

azi iarasi ceva superb cu o zana-elfa-out-of-this-world-selkie pe nume saoirse ronan, cate blanchett si eric bana, care desigur aminteste de leon. filmul arata extraordinar [ca si ea] si are un montaj de sunet bestial [soundtrack by the chemical brothers].

dupa inceputul atat de organic cu vanatoarea de elani mi-ar fi placut sa continue macar cu mai mult sange, sau daca nu sa fie cumva la polul opus, mai eteric, dar n-a fost cazul. in afara de astea doua directii, mi-ar fi placut sa vad putin supraealism de alice, fie chiar si in virtutea faptului ca un cliseu nu-l poti anula decat cu altul. finalul e rotund, ceea ce face filmul mai mult ca perfect. 

Sunday, June 5, 2011

what. a. win.

n-ai ce sa faci cu hangover, iti trebuie un film ca limitless ca sa-l poti gusta cu adevarat pe bradley cooper. si faptul ca scriu acum aici dupa vreo jumatate de an si niciun film pana acum nu m-a determinat sa continuu ce-am inceput.. well, that's saying something.

fact: i want a piece of that pie.