~ Here be spoilers ~

Wednesday, October 19, 2011

!woody allen likes namedropping!

avem de-a face cu un film perfect si rotund, dupa cum ii sta bine sa faca unui regizor urias ca acest mic si haios ciocanitor woody.

namedroppingul devine obositor la un moment dat cand in fata ochilor ti se deruleaza ca un stol de lacuste care mai de care mai gratioase si mai pretioase niste nume gigantice in distributie [owen wilson, rachel mcadams, marion cotillard, kathy bates, carla bruni, adrien brody] si-n scenariu [cole porter, zelda & francis scott fitzgerald, ernest hemingway, t. s. eliot, gertrude stein, josephine baker, pablo picasso, salvador dali, henri matisse, henri de toulouse-lautrec, paul gauguin, edgar degas, man ray, luis bunuel!!!].

din punct de vedere formal, al ambalajului, midnight in paris e the purple rose of cairo revisited. apoi, fireste, ai tendinta sa scratch the surface si sa ceri mai mult, dar, sadly, nu mai e mare lucru pe dedesubt, sau mai bine zis nu e mai mult decat era in purple rose of cairo, unde era mult :)).

il iubesc cat mult imi e posibil pe woody allen cu tot cu [sau in special pentru] manierismele lui, asa ca midnight in paris mi-a placut oricum destul de mult, mai ales datorita celor cu care l-am vazut. de notat ca e un film superb pentru cei care iubesc parisul, but that's so passé, n'est-ce pas?!

eeeeeeet maaaaaaaaaintenant messieurs, dames, je vais vous laisser contempler la meilleure chose de minuit à paris, c'est a dire les joues de cette jolie madame:

207187_216252741723921_208216465860882_1034707_3401863_n.jpg (720×481)

Friday, October 7, 2011

the perfect, tiny audrey - the anna


pentru ca am primit de la lavinia numarul pe septembrie al vogue us, mi-am amintit ca pastrasem sa rasfoiesc candva si the september issue, un documentar despre lucrul la numarul din septembrie al vogue dintr-un oarecare an si mai ales despre redactorul-sef anna wintour.

filmul face intrucatva dreptate pentru the ice queen caricaturizata in the devil wears prada si a carei imagine va continua desigur sa fie prost perceputa si inecata in prejudecatile celor care confunda profesionalismul si clasa cu aroganta si raceala.

"there's something about fashion that makes people very nervous", zice anna cea victoriana si spartana, strecurand in diverse momente din film cum ca fratii si surorile ei se ocupa cu chestii serioase cum ar fi charity work, jurnalism politic etc. si ca percep slujba ei ca fiind ceva amuzant [desi tatal ei, fost redactor la the evening standard, a fost cel care a indemnat-o sa faca jurnalism de moda].

si chiar e amuzant, desigur, daca stai sa te gandesti la moda din romania; la fashion bloggerii autoproclamati nefondat, care dau sfaturi de stil cu greseli de ortografie, ceea ce face si mai gros si grosolan stratul ala al imposturii si ridicolului cu care se acopera in general astfel de exemplare; la anna piaggi; la preturile plasticurilor care se vad la noi la targurile de asa-zis handmade si vintage si la atatea altele.

dar poate apoi te gandesti la moda ca la sex, la moda ca business, la moda ca istorie, la moda ca la schimbare, te gandesti la tine ca la un cameleon versatil, la moda ca arta, la felul cum face aceasta moda hussein chalayan, la calea lunga dintre manufactura si calitate estetica si uite-asa parca devine un lucru numai bun de adorat, de admirat si de avut ca hobby.

moda se ia foarte in serios si de cei care scot galeti de bani de pe urma ei, dar, meh... "the fashion business isn't fair - they do everything right and they still crash". corect, si o vezi pe anna in postura de consilier, consultant si de om-care-isi-da-ochii-peste-cap si stefano pilati de la ysl, jean-paul gaultier sau oscar de la renta scot imediat x piesa din colectiile pe urmatorul sezon pentru simplul fapt ca asa le-a recomandat ea, iar ceo-ul de la neimann marcus ii solicita sa discute cu haute couturierii despre acoperirea pietei: cererea e din ce in ce mai mare si oferta mica, iar ea e singurul om care i-ar putea trage de urechi sa-si mareasca productia si sa-si imbunatateasca livrarea.


anna insasi e o serioasa, mai serioasa decat prevede industria asta si desigur ca n-o s-o vezi niciodata decat cu bretonul perfect aranjat, in rochii micute, gratioase si cu un omega si nimic mai mult. nici n-ar fi avut cum sa aiba vreo propensiune pentru extravagant ca anna dello russo sau ca mascariciul de andre leon talley caruia tot anna i-a spus ca trebuie sa slabeasca, prin urmare s-a apucat sa joace tenis cu un piaget vintage la mana si  cu un prosop louis vuitton pe umeri, topaind in jurul unei bancute pe care se afla un minicufar de cosmetice lv, un pouch lv si un portfard lv. eeeh?

dar grace coddington - ce incantare! grace a imbatranit ciudat, parte si din cauza unui accident de masina - s-a angajat la vogue us in aceeasi zi cu anna si ceea ce lasa filmul sa se inteleaga este ca grace e jumatatea mai inteleapta, mai rationala si mai toleranta a duo-ului.

altfel, filmul nu are vreo valoare estetica sau fie chiar si de documentar. e taiat in crampeie insailate neinspirat. regizorul a fost o alegere nefericita si mi-e greu sa cred ca nimeni in afara de el n-a fost interesat sa faca un documentar despre cum e sa faci the september issue of vogue. cu toate astea, ma bucur ca l-am vazut.


Thursday, August 18, 2011

lars from mars, 'cause no one on venus could stand him.

mi-e dor sa ma uit la filme si sa scriu despre ele si sufar mult ca nu prea mai am cand sa fac asta. asa ca bag aici rapid ceva - asta de mai jos e unul dintre motivele pentru care iubesc filmele si pe oricine care contribuie la facerea lor.





lauren bacall: you know, when i arrived here, i had no idea why i came. i have been surprised, frustrated, many things...


ben gazzara: i promise you, father, that i will never do another picture with an insane director again... what's his name... funny name... lars von... von... von trier. 


nicole kidman: it's the end of a really sortf of strange, quite beautiful experience.

Saturday, July 30, 2011

"so what's with your new look? it's very whore couture".

wild target a fost un film extrem de misto cu rupert grint, rupert everett, emily blunt si cu un actor tare fain, bill nighy, care interpreteaza un asasin platit sensibil, iubitor de pisici si limba franceza. 

cherrybomb, tot cu rupert grint in toata splendoarea :)) - desi nu e foarte reusit pentru ca personajele nu sunt bine individualizate si nici foarte puternice, doar haioase pe alocuri.

the a team a fost destul de jenant, cum ma asteptam, plus ca nu-mi amintesc mare lucru din el - ceea ce spune multe. 

the roommate e o porcarie penibila cu the lovely leighton meester pe care o ador, dar pana mea, e un film de categoria Tz. cineva intr-un review zicea ca pur si simplu e idiot punctul de vedere, filmul trebuia sa fie conceput din punctul de vedere al personajului rau [leighton], nu din perspectiva lesinaturii aleia de minka kelly. da, complet de acord.

easy a - siiiigur, asta trebuia sa fie superproductia in care trebuia cu totii sa ne indragostim iremediabil de emma stone si care sa o lanseze pe ea insasi intr-o cariera piramidala ceea ce-i si doresc, desigur, ca-i dama buna, dar ca idee: fimul e mediocru, pe alocuri amuzant, clar spiritual, doar ca nu e memorabil. de mentionat ca emma [sau agentul ei] a avut intuitie buna: a renuntat la sucker punch pentru easy a. go beautiful!


cyrus e un film bun pentru fanii umorului incomod si absurd, exact cum joaca de obicei john c. reilly si jonah hill [care reuseste fara prea mare efort - sunt convinsa ca it's all natural to him =)) - sa creeze un personaj respingator, dar adorabil]. 

all in favour of a woody allen-esque life, raise your hand.

the purple rose of cairo. il ador pe woody allen si totusi i-am vazut filmul asta foarte tarziu. mie mi s-a parut o statuie-ofranda-omagiu ridicat artei de a face filme, un fel de ars poetica - opera care explica insusi demersul lui de a face filme. iar din respect pentru publicul lui preferat, allen nu a fost extrem de analitic, criptic sau metaforic. 





ce nebunii ametitoare, tipice pentru woody allen, cu frivolitati irezistibile: sex & the city meets agatha christie on crack - da, clar asta e cea mai potrivita imagine.

country strong

un film ca prima balaceala in mare pe 2011. fara sa fie memorabil sau senzational facut, e frumos si emotionant. avem o vedeta deprimata, alcoolica si usor curvistina [gwyneth paltrow] casatorita cu manageru-i [tim mcgraw] care gestioneaza si cariera superbissimei leighton meester, mai e si un gareth hedlund papusel in peisaj, ca o cireasa pe un tort de inghetata lol. lejer, de vara si de-emotii-trezitoriu.


Saturday, June 25, 2011

what a sucker punch

desi avea atributele unui film foarte pe gustul meu, sucker punch reuseste sa fie o pocarie dezamagitoare. inceputul e o peltea lenta si interminabila de tipul a series of unfortunate eventsscenariul e prost si necaptivant, deci lucrurile devin clare tarziu iar twistul deznodamantului e lame; efectele vizuale sunt 100% identice cu toate conceptele grafice ale tuturor filmelor de referinta japoneze, ale remakeurilor lor hollywoodiene, ale tuturor filmelor quentin tarantinesti si ale tuturor fanteziilor de proportii epice de tip lotr ori 300, inclusiv o trecere in revista a celor mai importante jocuri video. orice e in top 10, you name it - sucker punch has got it. neavand cultura de gaming, cea mai penala chestie din film mi se pare ca-i o pastisa grosolana dupa batalia de la vagauna lui helm din lotr: the two towers, inclusiv orci identici + catapulte + escaladari de ziduri ale cetatii - dar am inteles ca reproducerile conceptuale si vizuale din jocuri sunt inca si mai flagrante.

noroc cu fetele astea - it's the least they could do. in mod extrem de ironic, gasesc informatia cum ca sucker punch e zack snyder's first film that is not based on another work. say wha'?!





Monday, June 6, 2011

romcoms and such

the other guys, de bifat pentru fanii will ferrel si pentru cei carora le-a placut hot fuzz, sa zicem, dar nu-i la inaltimea lui si e din liga de jos. 

nu stiu daca cel mai frumos shrek de pana acum e forever after, cert e ca e o placere sa-i auzi pe eddie murphy, antonio banderas, jon hamm, jane lynch si kathy griffin <3.

n-as putea sa spun ca notting hill e vreo bijuterie si ca am regretat ca nu l-am vazut niciodata in ultimii zece ani, o sa zic doar ca mi-a placut prin influentare :)). 

dinner for schmucks e overrated - zic asta si probabil pentru ca i've had just about enough din mr. steve carrell, e bine ca s-a autosustras si din the office. noroc cu un scurt zack galifianakis care apare si in due date dimpreuna cu robert downey jr. - score!

love and other drugs a supt, din pacate, desi mizecordioasa de mine i-ar fi acordat o sansa pentru jake gyllenhaal dar nici macar finalul nu mi-a ramas in minte, there you go, mai bine cititi cateva paragrafe decat sa vedeti filmul =)).

alte prostioare de vazut in 10 minute cu ffwd, fiind identice cu aproape orice altceva din genul lor: from prada to nadajust go with it [desigur, nicole kidman, desi destul de plictisita in rolul asta, umple un film intreg intr-un rol secundar si e minunata], hall pass.




no strings attached - whoa, what ever happened cu natalie portman, cum dai si tu sa bagi nasu'ntr-o galeata de popcorn, hop si ea prin zona. cred ca ultimii doi ani i-au adus mai multe giguri si bani decat anteriorii zece. 

the ugly truth si morning glory sunt doua filme identice facute la doi ani distanta cu doua femei aproape la fel de enervante, desi as putea sa opinez ca rachel mcadams cere ceva mai multi pumni decat katherine heigl.

singurele doua lucruri pe care le recomand cu draga inima sunt doua indies fresh care se numesc please give, felul de film localizat in NY si regizat de un, sa zicem, woody allen mai putin extravagant si agatha christiesque si happythankyoumoreplease - ceva mai indie, dar la fel de placut.

clitorissimo!

daca hanna era un soi de bildungsroman al puterii, roger dodger e unul al sexualitatii precoce si al initierii in ceea ce mie imi place sa numesc "baieteala". filmul e debutul lui jesse eisenberg [un film perfect in care sa debuteze un baiat, if you ask me] alaturi de doua frumuseti: isabella rossellini si jennifer beals.

de notat: I could tell you that what you think of as your personality is nothing but a collection of Vanity Fair articles. I could tell you your choice of sexual partners this evening was decided months ago by some account executive at Young & Rubicam. 

hanna. non montana.

azi iarasi ceva superb cu o zana-elfa-out-of-this-world-selkie pe nume saoirse ronan, cate blanchett si eric bana, care desigur aminteste de leon. filmul arata extraordinar [ca si ea] si are un montaj de sunet bestial [soundtrack by the chemical brothers].

dupa inceputul atat de organic cu vanatoarea de elani mi-ar fi placut sa continue macar cu mai mult sange, sau daca nu sa fie cumva la polul opus, mai eteric, dar n-a fost cazul. in afara de astea doua directii, mi-ar fi placut sa vad putin supraealism de alice, fie chiar si in virtutea faptului ca un cliseu nu-l poti anula decat cu altul. finalul e rotund, ceea ce face filmul mai mult ca perfect. 

Sunday, June 5, 2011

what. a. win.

n-ai ce sa faci cu hangover, iti trebuie un film ca limitless ca sa-l poti gusta cu adevarat pe bradley cooper. si faptul ca scriu acum aici dupa vreo jumatate de an si niciun film pana acum nu m-a determinat sa continuu ce-am inceput.. well, that's saying something.

fact: i want a piece of that pie.

Thursday, March 31, 2011

oare ce-o fi aia: nu-mi plac filmele?