Personajele din seriale trebuie să ajungă prietenii tăi, iar episoadele – niște telefoane pe care le dai în trafic ca să-i întrebi de sănătate. Altfel, înseamnă că serialul e prost.
Doi gentlemeni respectabili, dotați cu lipici, magneți și alte echipamente de primă mână duc o bătălie clasică pentru a ne ocupa timpul petrecut in fața televizorului cu două seriale care i-au lăsat pe americani cu gura și… ochii căscați. Californication a punctat un premiu Emmy și un Glob de Aur pentru rolul David Duchovny în rolul Hank Moody. Iar True Blood, scris de Allan Ball, care a mai creat și Sub pământ SRL și American Beauty, e câștigător al unui Glob de Aur pentru Anna Paquin în rolul Sookie Stackhouse. Ambele sunt producții originale HBO și pot fi vizionate pe HBO România.
Aș vrea să fiu Hank Moody.
Aș fi un scriitor a cărui carieră arată ca un grafic de funcții: succes, ratare, succes brusc datorită mediului online (cu ajutorul unui blog, evident). Aș avea fițe gen blocaje scriitoricești, lipsă de inspirație și de muze și m-ar caracteriza o boemie arogantă din care n-aș vrea să ies nici mort. Aș fi un copil mare.
M-aș culca din greșeală cu fiica minoră a angajatorului meu, care e totodată și viitorul soț al fostei mele soții (cu care, de fapt, n-am fost căsătorit niciodată).
Aș avea o fiică de treisprezece ani care, de cele mai multe ori, ar fi mai deșteaptă și mai înțeleaptă decât mine. De fapt, procentul de oameni care pot fi mai deștepți decât mine atunci când nu scriu ar fi într-o continuă creștere.
Aș ajunge sa ma culc de puține și intense ori cu cele majoritatea tipelor ca-mi pică în… fața ochilor. Fie că sunt menajere în reședințe prentețioase sau hippioate pe care le întâlnesc la supermarket și al căror nume nu-l cunosc. Doar e cel mai bun remediu pentru criza vârstei mijlocii! Dar aș iubi o singură femeie. Pe aceea care are cel mai frumos zâmbet din LA, din SUA, poate chiar din lume. Dar n-aș recunoaște asta decât atunci când e prea târziu ca să mai conteze, doar așa, ca să fiu tipic până la capăt. Și n-aș putea niciodată să prizez cocaină de pe fundul unei femei fără să mă întreb care-i sunt speranțele și visele – nu-i politicos.
Mi-aș putea permite să-i spun oricărui tip pe care nu-l suport ”Ia uită-te la ceas, să vezi ce târziu s-a făcut. Limba mica e la ”te” și cea mare la ”fut””. Aș avea un întreg arsenal de replici deștepte pe care le-aș mitralia spontan în stânga și-n dreapta. Aș avea un vocabular de invidiat pe care aș putea să mi-l expun peste tot, de la interviuri pentru radio până la discursuri de cucerit sexul cel mai frumos.
Aș avea tatuaje de star rock, bijuterii de star rock, eh, aș fi chiar prieten cu un star rock cu care aș împărți femei și căruia i-aș scrie biografia. Iar agentul meu literar ar fi un chel dement și pervers cu care m-aș înțelege perfect.
Aș fi suficient de puternic, de relaxat și de elegant încât să nu-mi fac prea mult sânge rău atunci când o fostă amantă îmi plagiază cel mai recent roman, cu care câștigă apoi celebritatea instantanee. Aș fi un tip cool. Și aș avea mulți fani în România!
Alteori aș vrea să fiu Bill Compton.
Aș trăi în Bon Temps, Louisiana, în America anilor 2000 și aș suge sânge așa cum beți voi bere. Aș face lucruri rele pe întuneric fetelor frumoase. Sigur, pun pariu că o să ziceți imediat: ”Păi, asta pot și eu!” Mmmnu. Sau, cu siguranță, nu cu același zvâc, aceeași pasiune și incomensurabilă ardere cu care o facem noi. Serios. N-ai decât să te uiți și să înveți.
Când discriminarea contra vampirilor, dar și acțiunile ipocrite care sunt întreprinse pentru a o stopa sunt două componente esențiale ale lumii de azi, sângele artificial ajunge să fie inventat, îmbuteliat, marketat și azvârlit pe piață. Evident, e o porcărie - are gust de rugină lichidă. Dar e motivul pentru care nouă, vampirilor ni s-a permis să ne integrăm propriile comunități închise în mijlocul comunităților la fel de închise, dar rasiste, de oameni obișnuiți. E și motivul pentru care am ”evoluat” - de la paria la cetățeni cu drepturi egale. Tot sângele artificial e cel care ar trebui să funcționeze pe post de lubrifiant al relațiilor dintre vampiri și cei ca voi. Dar lumea s-a împărțit deja în două: cei care sunt cu noi (cu care avem legături strânse fără a ne înfige caninii în pielea lor) și cei cărora le e frică de noi (adică aceia care sunt gustoși și apetisanți).
Iar eu aș fi printre puținii vampiri care ar încerca să dovedească faptul că noi și voi nu suntem ca apa și uleiul. Mi-aș face veacul într-un bar unde m-aș îndrăgosti de o persoană cu puteri speciale, căreia îi ajunge cu cuțitul la os și colții la gât din ce în ce mai des. Și ea ar fi o inadaptată, ca și mine, pentru că ar avea abilități speciale – ar putea să citească gândurile oamenilor. Ar fi înconjurată se un șef îndrăgostit în secret de ea, un prieten homosexual care face contrabandă cu sînge de vampir, un frate nemernic și nerecunoscător și o prietenă cu o mamă alcoolică și abuzivă.
Sigur, aș fi lângă ea ori de câte ori ar avea nevoie de mine. Mai puțin în cazurile când sunt judecat de vampirii seniori pentru că nu am întrecut măsura suficient de mult, pentru că nu am câștigat destui prozeliți pentru ordinul vampirilor și mai ales pentru că am reușit să mă combin cu cineva din afara lui.
… dar dacă stau să mă gândesc bine, aș vrea să fiu 2 în 1.
No comments:
Post a Comment