Good Dick

Un film "underground". E povestea unei relatii cat se poate de neconventionale intre o tipa extrem de introvertita, cu un background psihiatric incarcat si un tip fara prea mult xp dar cu un impuls si un curaj incredibile.

M-a prins inceputul - cu muzica foarte buna si ea fumand in masina (cred ca aduce o idee cu inceputul din Spun) apoi gasca din videostore, care are o chimie aparte (Martin Starr, cel care arata ca Iisus are potential clar, il stiam si il vad aparand in continuare in ceva filme bune), si in cele din urma, franchetea personajelor si genul de relatie intre ei doi, in care respingerea violenta pare sa nu fie - asa cum e intr-o relatie normala - sfarsitul.

Multa atmosfera, un film candid, muzica draguta si o regie excelenta.

PS: Desi nu e explicat foaaaarte bine, sunt destul de convins ca "dick" din titlu nu e numele propriu.

GQ, nr. 2, martie 2009

Poate crezi că ai răspunsuri la toate întrebările și ești de părere că ți se cuvine totul, fiindcă ești unic și special. Poate n-a fost nevoie să lupți niciodată pentru nimic. Poate ai fost doar o altă oaie într-o turmă uniformă și n-ai ieșit cu nimic în evidență. Poate că faci parte dintre cei care au avut bani de la părinți și nici o idee. Poate că aceia care nu-ți seamănă îți sunt indiferenți, sau poate te enervează atât de tare încât i-ai omorî pe toți dacă ți-ar sta în putere. Poate nu ai avut niciodată ceva în care să crezi cu putere. Poate că ești de părere că politica e o aiureală cu care nu merită să-ți pierzi timpul. Poate nu ai pus niciodată interesele celorlalți mai presus de ale tale. Sau, poate, pur și simplu, ești prea ocupat să-ți pese de ceilalți. Dacă ești toate astea sau doar câteva, atunci nu te uita la Milk. Nu-i de tine.

Dacă însă nu te recunoști în cele de mai sus, regalează-te cu performanța lui Sean Penn din cel mai recent film al lui Gus Van Sant. Nominalizat la 8 premii Oscar, acesta reprezintă a doua încercare (de această dată reușită) a lui Van Sant de a face un film despre Harvey Milk. Milk a fost unul dintre cei mai cunoscuți politicieni și activiști americani. Deși a avut o carieră scurtă în politică, a luptat pentru drepturile homosexualilor, devenind o figură celebră a comunității gay. El este cel care a făcut America și lumea întreagă să admită ca un reprezentat al unei minorități sexuale poate avea succes în politică și în viața privată. Cât despre film, putem afirma fără ezitare că Sean Penn a pus-o. De un premiu Oscar.

În piesa “Negustorul din Veneția” de Shakespeare, cămătarul Shylock îi cere lui Antonio, în loc de bani, o jumătate de kilogram din propria sa carne. În Seven Pounds, Will Smith e gata să cedeze vreo șapte. Inclusiv organe interne.

E greu de vorbit despre “Seven Pounds”. Dar trebuie să știi că… it’s not for sissies. La a doua colaborare cu regizorul Gabriele Muccino, după “The Pursuit Of Happyness / În căutarea fericirii” (2006), Will Smith face un rol ru-pă-tor alături de Rosario Dawson. E suficient să spunem că personajul lui Will e protagonistul unui accident în urma căruia mor șapte persoane, cu tot cu viitoarea sa soție. Hăituit de remușcări cumplite, acesta încearcă să ajute oameni nevoiași, după ce-i supune la diverse teste, pentru a se convinge că merită într-adevăr. Însa acest ajutor e… împins la extrem. Cum ziceam, nu-i un film de văzut, totuși, într-o duminică după-amiaza. Nu de alta, dar după o să fiți ușor dărâmați. Și n-o să mai aveți niciun chef de treburile administrative aferente unei seri de duminică.

Watchmen

De la regizorul lui “300”. Dacă îți plac în general ecranizările după benzi desenate, o să iubești“Watchmen”. Credeai că a fi superou înseamnă să fii infailibil? Ei bine, te înșeli. Li se întâmplă chiar și celor mai buni dintre noi. De văzut cu băieții, neapărat în 3d, ca să te simți parte a lumii în care supereroii costumați fac parte din peisajul cotidian.

Doubt

Scandal cu iz de pedofilie și gelozie într-o școală catolică, unde un preot devine mult prea afectuos cu un elev de culoare. Ecranizare după o piesă care a câștigat premiul Pulitzer, scrisă chiar de regizorul John Patrick Shanley. Cu oscarizații Philip Seymour – Hoffman și Meryl Streep. De văzut cu prietena cea mai bună, la cinema.

Two Lovers

Se zice că între două nu te plouă, dar nici bine nu-ți e. Un tip are de ales între o fată drăguță pe care i-o prezintă părinții și o nouă și fascinantă vecină. De văzut cu iubita, pe canapea. Ei o să-i placă de Joaquin Phoenix, ție de Vinessa Shaw, și pe amândoi o să vă enerveze Gwyneth Paltrow.

why i love mad men

dupa ce a scris cateva episoade din the sopranos, matthew weiner a avut o idee geniala si a nascut unul dintre cele mai bune produse tv... de cand exista tv. mad men e istoria unei celebre agentii de publicitate mixata cu istoria vietii private din anii 1960.

oh, the good old days, right? cand orice iesire din casa era un fashion statement, desi nu toata lumea arata ca o stepford wife. cand fumai cu sete si beai pantagruelic in tren, pe strada, la birou, acasa, langa copii nou - nascuti si in general everyfuckingwhere. cand gaseai legume si fructe eco la supermarket fara prea multa bataie de cap. cand nu exista decat telefon fix. cand foloseai masini de scris, nu mini notebookuri urate sau vaio-uri prea grele. cand advertisingul era mult mai aerisit decat a ajuns cateva zeci de ani dupa. cand copyurile erau lungi si storyboardurile naive si muncite, nu mazgalite. cand era in regula sa ascunzi sarcina numai ca sa devii o femeie de succes. cand puteai chiar sa devii una, fara sa te fi culcat cu nimeni pentru asta. cand oamenii de la leo, y&r, mccann, tbwa sau ddb erau niste unii cu care te bateai pe burta si-i spargeai la pitchuri, nu some big hot shots intimidanti. cand puteai sa te plangi de traficul din new york fara sa ai aerul ca spui cel mai mare truism. cand barbatii aratau a barbati, nu a papusei indecisi sexual. cand masinile aratau bestial. cand puteai sa fii housewife si toata lumea din jurul tau sa fie ok cu asta. utterly romantic, nu?

nu pot sa zic ca serialul e suficient de ritmat pentru gusturile mele. dar m-a prins foarte bine cu universul asta vetusto-modern de pe alta planeta cu miros straniu, care parca n-a existat niciodata - si totusi vine de undeva.







in +, gotta love the lines.

• freud, you say? what agency is he with?
• the reason you haven't felt it is because it doesnt't exist. what you call love was invented by guys like me to sell nylons.
• i'm living like there's no tomorrow because there isn't one.
• advertising is based on one thing: happiness. and you know what happiness is? it's the smell of a new car... it's freedom from fear. it's a billboard on the side of the road that screams with reassurance that whatever you're doing is ok. you are ok.
• "what kind of company will we be?" "the kind where everyone has a summer house".
• people want to be told what to do so badly that they'll listen to anyone.
• why is it that every time a man takes you out to lunch around here, you're the dessert?
• should we drink before the meeting, after the meeting, or both?
• kids today... they have nothing to look up to... cause they're looking up to us.

si cam asta-i. 6 premii emmy, 3 globuri de aur si un al treilea sezon tba.