cuteness overload

din cand in cand, mai pic peste un film lovely & young that bursts my emotional ketchup. nick and norah's infinite playlist.

fals portret cu muza paroasa.

steven shainberg e tipul care a facut secretary. ...asta ar trebui sa fie de-ajuns. pentru fur: an imaginary portrait of diane arbus a lucrat cu aceeasi scenarista.

filmul asta e, sa zicem, o poveste inventata brodata des cu samburi de adevar. evident, diane the freak shot freakish photos of freaks datorita unei propensiuni intrinsece catre bube, mucegaiuri si noroi. dar la shainberg apare el, care e altfel, bolnav si magnetic. misto. ceea ce-i potenteaza ei tendinta catre the dark side.

nicole, dupa cum ne-a obisnuit: pluteste eterica pe deasupra lucrurilor, fara sa fie neaparat in mijlocul lor. ca-n the hours, de exemplu. sau dogville sau birth. nevrotica, sensibila si atrasa de lucrurile care-i provoaca frica. cine zice ca a fost miscast nu stie ce vorbeste. e perfecta. robert, charming si hipnotizant.

filmul are, sau este, eye candy [ ~ carnivale]. screenshoturi mai jos. ceea ce-i just, ca doar nu se vrea o biografie.

i loved it.

woody allen s-a ramolit, iar vicky si cristina merg la barcelona

unde, normal, ne dorim cu totii sa ajungem si sa facem sex, arta si un 3some. ideea asta si posterul sunt singurele lucruri misto legate de filmul asta. mi s-ar fi parut normal sa fie si amuzant, macar pe alocuri. n-am bifat nici asta.

nu pot sa cred ce aiureala. nu pot sa cred ca scarlett & javier au fost asa de lipsiti de viata si de zvac. acest film e un monstru nascut din relatia "lifetime tv fucks hallmark la betie".

da. si naratorul m-a calcat pe nervi.

salata de fructe mecanica

in sfarsit, sezonul 3 din skins. cu alt cast, din pacate.

happy as she goes

dupa suficient-de-simpaticul the bank job si dezamagitorul how to lose friends and alienate people [simon, you can do so so much better than this! i know you can!], am vazut happy-go-lucky de mike leigh. cineva a twitterit about si mi-am amintit ca-l aveam. in mod normal poppy [sally hawkins] e genul de persoana si de personaj catre care m-as repezi cu o caramida in mana dreapta si cu un topor in stanga. sau viceversa. dar i-am dat o sansa, ca deh, 1 ianuarie, code black, resolutions, well. weirdly enough, filmul mi-a placut, fara sa ma ridice de undeva si fara sa ma optim-izeze - pur si simplu, mi-a placut.

dar si asta m-a facut sa zambesc: like a person who recently changed medication, leigh has turned his traditional frown upside down and radically altered his default worldview from life: "it's a piece of crap, isn't it?" to life: "that would be that bowl of cherries over there, sir". trouble is, as a newcomer to the emotion, mike doesn't seem to have quite got the hang of this happiness business. - john naughton in gq usa, mai 2008.

say something surreal!

join me again next week on this episode of "let's make no fucking sense" when i will be waxing an owl.

fara indoiala, unul dintre cele mai bune seriale de comedie pe care am avut norocul sa le vad. din liga seinfeld si curb your enthusiasm, dar inca si mai prajit.



green wing.








... and introducing the lovely, lovely, loveliest michelle gomez aka sue white, staff liaison officer.