“I totally want to cut off your skin and wear it to my birthday”

me lately la capitolul comedii:

blades of glory - genial. m-a facut sa reconsider genul comedy pur, fara alte slashuri, care pur si simplu nu parea sa mai existe pentru mine. un film despre competitia din lumea sportului, foarte gay, kitschy, sclipicios. cu will ferrel si jon heder [napoleon dynamite].

wild hogs - excelent. john travolta, william h. macy, tim allen, martin lawrence, ray liotta, marisa tomei. gaina batrana face supa buna, iar un patru cocosei batrani si versati sunt magistrali calare pe niste rapciuni de motoare intr-un road movie care e neaparat de bifat. [later edit: arete m-a tras de urechi cum ca nu sunt rapciuni de motoare, ci harley-uri destul de in regula, entry level, deci... deci pardon! ce hayabusa mea].

the dog problem - de si cu scott caan. o comedie care nu te face sa te tavalesti pe jos de ras, dar fina si foarte entertaining. mena suvari intr-un rol bestial.

talladega nights: the ballad of ricky bobby - cu will ferrel si john c. reilly. o comedie despre cum locu’ doi nu e fruntas, despre un almost retard care se trezeste dimineata and he pisses excelence. aproape la fel de tare ca si blades of glory. mostra: Dear Lord baby Jesus, or as our brothers in the south call you,jesuz, we thank you so much for this bountiful harvest of Dominos, KFC, and the always delicious Taco Bell. I just want to take time to say thank you for my family. My two beautiful, beautiful, handsome stricking sons, Walker, and Texas Ranger, or TR as we call him. And of course my red hot smokin’ wife Carley, who is a stone cold fox.

borat - cam plictisitor si evident grosier, cu tot felu de poante subumane, rasiste si discriminatorii, dar la unele faze tre sa recunosc ca m-am zguduit de ras. pentru fanii sacha baron cohen.

hot fuzz - this is one stiffy film! very british, i might add, foarte mucalit, negru-n ceru gurii si neasteptat spre final. cu simon pegg despre care ne place foarte mult. si cu nu-atat-de-tanara speranta martin freeman.

la capitolul grele:

the bothersome man - cold as ice si sangeros. lumea ca o inchisoare fake, in care nimic nu mai are gust sau miros, propriul se amesteca dimpreuna cu figuratul, oamenii se multumesc sa fie fericiti fiindca mananca, fac sex si se duc la serviciu. si, evident, outcastul nemultumit, razvratit si alienat. imagine superba, limpede, numai tonuri de gri. impingator la sinucidere.

stay - o aiureala alambicata si totusi catchy, la care nu am avut nervi sa ma concentrez ca lumea. ewan mcgregor, ryan gosling, naomi watts si janeane garofalo.

la capitolul revelatii de tipul “vin diesel is an actor and he’s not afraid to show it”:

find me guilty - lovely. great court movie, great humour, i am, needless to say, vin’s no.1 fan.

la capitolul popcorn:

the alibi - prea light, prea inutil si pe o tema care m-a scos din papuci.

uptown girls - brittany murphy, dakota fanning, care e epocala, ca intotdeauna si heather locklear intr-un film de duminica foarte fain, la care aproape am plans.

two weeks - cu sally field si ben chaplin. o aproape-comedie simpatica despre boala si moarte in familie.

in the land of women - adam brody, meg ryan si olympia dukakis. foarte simpatic.

georgia rule - o aiureala. jane fonda, felicity huffman si lindsay lohan, careia probabil i-a fost foarte usor sa joace un astfel de rol: a bitch. noroc cu doamnele in etate.

la capitolul “priti balaraina” [adica sefu' catre noi: "imi place ce-ai facut, chiar e misto, doar ca..."]:

love and other disasters - britanny murphy e foarte-foarte cool in filmul asta. si mai sunt si orlando bloom & gwyneth paltrow in cameo [lol].

we don’t live here anymore - mark ruffalo, laura dern, peter krause, naomi watts. cam trist. un fel de closer mai cumintel si mai putin ardent.

the good night - e regizat de fratele lui gwyneth paltrow si evident ca ea exista in film, alaturi de martin freeman, simon pegg, danny de vito si penelope cruz. despre cum e bine sa te intorci unde ti-e locul dupa ce-ai experimentat si de alte bunatati care pana la urma nu au nimic de-a face cu tine.

“tonight you could’ve gotten laid, but instead you got fucked”

the lookout are un personaj central puternic, foarte bine construit si o imagine curata. firul narativ e spart de un montaj cu multe repetitii, la fel de placut ochiului. filmul asta imi confirma parerea despre joseph gordon - levitt: un actor fantastic. de data asta a incercat sa dea viata unui tip care se lasa momit sa-si dea culoare vietii relativ distruse prin metode neortodoxe. regizorul scott frank a fost coscenarist la minority report.

hot tamale - cheap entertainment cu randy spelling, jason priestley si carmen electra.

my sassy girl mi-a placut intr-un mare fel. e un film corean despre un el care ii face unei ele fitoase si sarite de pe fix toate voile, pana la umilinte extreme. dragoste, romantism, caldura, fara nimic superfluu sau siropos.

hostel 2 = hostel 1, dar cu fete. un sequel previzibil si inutil, desi parca mai strong decat primul. de remarcat roger bart, acest peter sarsgaard minus ochii albastri, care face din nou un rol de tip dubios si creepy, ca si in desperate housewives.

cry wolf e un horror slabut, to say the least, desi nu previzibil. cineva l-a catapultat pe jon bon jovi in mijlocul actiunii, nu se stie de ce.

the big bad swim e un film extrem de misto, superfunny si al naibii de bine jucat, din seria i heart huckabees, the royal tenenbaums si running with scissors.

disturbia - every serial killer lives next door to someone, blah, blah, dezamagitor si previzibil. un titlu prea grandios care anunta marea bumbaceala, cand colo e un caft lejer de cartier.

alpha dog de nick cassavetes, dupa o poveste adevarata. I LOVED IT. justin timberlake, bruce willis, sharon stone. superb. veridic si cutremurator, intr-o atmosfera supercool si totusi atat de… fake, dpdv al culorii… pielii.

1408, ecranizare dupa o nuvela de stephen king, e un thriller tipic de hollywood cu john cusack, datorita caruia am vazut eu filmul si-acu imi pare rau.

running scared e tot un thriller tipic de hollywood, doar ca mult, mult mai bun. cu paul walker, vera farmiga, chazz palminteri si eternul troubled child cameron bright. joc actoricesc excelent, plot original, suspans si desfasurare de actiune destul de disturbing.

si am lasat la final cireasa de pe tort. spun e un film foarte tare [si strong] de jonas akerlund, adica gagiu’ care a facut clipuri pentru madonna, moby, the smashing pumpkins, u 2, robbie williams, prodigy si metallica. deci, practic, vorba lui gepetto, nu stiu ce pastile ia omu’, da vreau si eu. something cool: With over 5000 edits, his feature film “Spun” is part of the Guinness book of records for being the feature film with the most edits in a feature. intr-adevar, filmul arata extraordinar. are din loc in loc niste efecte aplicate, niste racorduri si niste cuturi obositor de misto, care-ti fac ochii sa joace-n cap. plus insertii de animatie de mare angajament, din pacate prea putine. brittany murphy, mena suvari, debbie harry [da, insasi blondie] si john leguizamo sunt memorabili, ca si imortelu’ de micky rourke, care arata dat dracului chiar si in ciocatele lui albe de piele, atunci cand e pe trei sferturi mort de drogat si totusi gata de suicid.

come on, sit down and make me miserable

blood diamond. complet pasabil. nu-mi imaginam ca n-o sa-mi placa deloc, dar nu m-a incantat cu absolut nimic. nu m-a sensibilizat povestea. jennifer connely nu mi-a placut niciodata. leo di caprio e tatic, ca aproape intotdeauna.

the covenant. un film despre cumming of age la teenage sorcerers, transferuri de putere, alea. nu pierdeti timpul.

freeway de matthew bright. daca nu e cel mai prost film cu pretentii din lume, atunci cu siguranta e in top 5. se vrea a fi o satira [sau cel putin asa sper. bright o fi vazut ceva de todd solondz? pe tipul cel rau il cheama wolverton, iar genericul de inceput are grafica de basm. literalmente. cum care basm? scufita rosie. little red riding hood. and who the fuck was hood, btw?]. o copilita abuzata de toate rudele ajunge ba la inchisoare, ba pe autostrada, ba in ghearele lupului cel rau si in cele din urma ajunge bine. reese, fata cu lingura, e atat de detestabila incat iti vine s-o apuci frumos de ceafa si s-o izbesti ritmic cu capul de primul perete intalnit in cale. kiefer sutherland si brooke shields, aproape la fel de penibili ca si reese, daca e posibil asa ceva. no feelings, no laughs, not a single thing.

big nothing. o comedie… insuficient de comica. de jean-baptiste andrea. cu [parca prea multe] twists & turns. foarte buni david schwimmer si simon pegg [impreuna].

free jimmy. o animatie despre un elefant de circ narcoman si ciudatii care graviteaza in jurul lui. mi-ar fi placut sa rad mai mult, dar nu e atat de funny pe cat pare. voci: woody harrelson, simon pegg, kyle maclachlan, david tennant.

behind the mask - the rise of leslie vernon. un mockumentary foarte funny pe alocuri. ideea e excelenta. basically, ce face un criminal in serie in timpul liber? da interviuri ca sa impartaseasca din experientele sale. cu metode, cu strategii, cu tot tacamul. filmul ar fi foarte tare daca finalul n-ar da cu el de gard rau de tot. de unde pana atunci nu se luase in serios nicio clipa, spre sfarsit se trezesc sa-l transforme din atipic in previzibil. de tot pacatul, vorba colegului azburiciu.

babel. interwoven stories, gen amores perros si 21 grams, in buna traditie innaritu. dar babel e un film care se vrea mare. si grandios. si pompos. pain, tragedy and hope are universal and global and shit. mi-ar fi placut sa fi exploatat mai mult povestea asiaticei. de bifat.

ocean’s 13. misto, atat cat e. nu se vrea nici mai mult nici mai putin decat ceea ce este: un film de popcorn cu barbati faini, in buna traditie cu care ne obisnuiseram. sa nu credeti cumva ca brad pitt e cel mai tare tip din serie. andy garcia all the way, baby!

black sheep. iata un film atat de imbecil, incat e pur si simplu magistral. in noua zeelanda sunt multe ferme. fermele au pajisti. pe pajisti sunt multe oi. oile ne dau noua multa carne, branza, lapte, oua si masline [hai, sa nu ziceti ca nu stiti ce-s alea masline de oaie]. dar trebuie sa ne dea si mai multe, asa ca, modificate genetic fiind, musca oamenii, care se modifica si ei. transformandu-se in oi insetate de sange. la ferma apare fratele stapanului care modificase oile, gata sa se confrunte cu fobia lui ovina. mai apar si niste unii care in timpul liber se ocupa cu protectia animalelor [cum ar fi o gagica practicanta de feng shui pe care o cheama experience]. uahahaha. nu, pe bune, chiar asta e povestea. o poveste de mare lol. oricum, filmul merita 80 de minute, m-am zguduit de ras.

harry potter and the order of the phoenix. crunta dezamagire. as putea sa zic ca e un film corect, daca s-ar fi chinuit sa fie mai putin pe langa carte si mai mult in ea. dar nici macar corect nu e. atata taiere la sange n-am mai vazut de la craciunurile din copilarie. david yates nu a lasat actorilor nici cea mai mica sansa sa straluceasca. da, stiu, n-a fost loc / timp / mod. pana mea, mi se pare un film facut doar pentru ca saga trebuia sa continue. zero accent pe rolurile episodice, care sunt esentiale in hp-uri [in carti, vreau sa spun]. copiii aia par ca s-ar chinui sa faca treaba, dar cand nu esti lasat, ce dracu poti sa faci. ma rog, l-am vazut acum doua zile in versiunea cam, ca nu mai aveam rabdare. cand ma duc la multiplex sper sa ma bucur macar de… decoruri… pffft.

sheitan. e facut de un tip dintr-o gasca de artisti [actori, regizori, muzicieni] care se numeste kourtrajme si care, gratie prietenului lor vincent cassel, a avut diverse contributii la multe filme in care a prestat anterior-mentionatul, cum ar fi seria ocean’s. filmul e o dementa superbissima si pastilata de horror-comedy, plina de simboluri si de aluzii la religie, globalizare, imigratie si mai cate altele. are sex, are compartamente tipice de teens trazniti, funny si intarziati, are scariness, are ritm, dinamism, emana vitalitate, are muzici, are de toate, totul garnisit cu o unda de grotesc induiosator. cassel e foarte-foarte tare in rol de ingrijitor lunatic de casa de la tara care se deda la ritualuri satanice.

cashback. un film surprinzator de frumos despre dragoste, tinerete, arta, frumusete si… ar mai fi chestii de zis, da’ stiti cum e, cand te-apuci sa vorbesti despre dragoste, totul devine o fiertura pentru pisici. mai bine va uitati la film, ca merita 100%.

black snake moan. samuel l. jackson si christina ricci sunt fuckin fabulous. a, e si justin timberlake pe-acolo. un film refreshing, foarte cu miez, despre cum se inlocuiesc oamenii atunci cand se duc la dracu. si despre incapatanarea de a-i imblanzi. lucrul care m-a impresionat cel mai mult a fost bunatatea [ma refer la ceea ce se numeste kindness of the heart] foarte bine dozata de jackson in construirea personajului. un film induscutabil de misto.

“what is your malfunction, you fat barrel of monkey spunk?”

stiti pps-urile alea vomitive care va vin valuri-valuri in inbox? cu pisicute dragute, frumusele, micute si dulcici? sau cu pozici sau pozulici cu ingerasi care au obrajori rozulii, bucalati si care iti vor indeplini cea mai fierbinte dorinta? pai bine. miss potter n-are nimic de-a face cu ele, desi asa ar putea parea. very charming bio of beatrix potter, autoare de carti pentru copii din anglia victoriana. un film ca o poveste, o poveste de film, o viata ca o poveste, ma rog, you got the picture. intotdeauna am zis ca renee zelwegger e o actrita data naibii. aici are tot un rol din alea de rebela voluntara, pe care le construieste ea atat de misto. ewan mcgregor si emily watson, very much enjoyable.

goya’s ghosts, foarte misto atmosfera si culori si imagine. cica lui milos forman i-a venit ideea pentru filmul asta cand se plimba prin muzeul prado. culmea e ca nu javier bardem joaca rolul pictorului, ci stellan skarsgård. sunt amandoi meseriasi, oricum. natalie portman e cea mai meseriasa, daca pot sa zic asa. mai joaca si vreo trei roluri in film, practic. deci ura pentru machiajul deosebito-spectaculos.

shawshank redemption, un film lung si bun, foarte pe gustul meu. de atmosfera, narativ, aspirational, dureros, uman, calm, cald, cu tim robbins si morgan freeman… chapeau bas!

california dreamin’ [nesfarsit]. nesfarsit de lung. credeam ca o sa ma plictisesc, dar n-a fost cazul. foarte tare maria dinulescu. cam nefiresti incadraturile scenelor de lupta [complet inutile, dupa parerea mea] dinspre final. montajul nu mi s-a parut deloc echilibrat, dar pe alocuri e exact cum imi place mie, cu taieturi dinamice. nici nu ma mir, avand in vedere circumstantele. m-am saturat de camera miscata, o fi avand ea o ratiune in economia filmului, dar efectul pe o panza de proiectie e mult prea stresant. a, da: cea mai misto scena de sex si cel mai frumos sarut pe care l-am vazut in filme de foaaarte multa vreme. pofticios, pasional, ultrasenzual, savuros. yum!

birth. duios. sensibilos. but wtf? daca ne-apucam sa facem un film lacrimogen, de ce sa nu-l facem cu toate siroapele necesare? adica de ce sa spargi scenariul cat de cat echilibrat cu twistul ala cu amanta, care copil e de fapt sotul, da’ stati asa, ca nu e? enervant. in plus, lui nicole kidman nu-i sta bine tunsa scurt, si-asa e prea scheletica.

cine gusta horrorurile si violenta de nivel vizual, sa faca bine sa vada [daca e in stare sa-l duca pana la capat] salò o le 120 giornate di sodoma de pier paolo pasolini. cica pasolini a fost ucis de nu se stie cine la scurt timp dupa terminarea filmului. asa opera, asa destin. mhehe. e un film de cacat. prin asta vreau sa spun ca scenele de scato abunda, nu altceva. niste fascisti libidinosi sodomizeaza virgini si virgine, in timp ce o babeta le canta la pian, iar alte babete consumate spun povesti ca sa-i excite. totul prin prisma fascismului. plictiseala si filosofeala duce la gore si la cazuri clinice. smooth! se simte ca lui pasolini i-a placut mult sade. mai un backdoor, mai o mama ucisa pentru ca nu lasa personajul sa se bucure de viata si asa mai departe. si cand s-a plictisit [nu-i greu sa te plictiseasca marchizul, daca ai citit "filosofia in budoar", inseamna ca ai citit si "justine" si tot restul, ca-s la fel], a facut un film dupa el. si apropo de ce discutam vineri noaptea, ce inseamna nuditate nonsexuala? de exemplu, niste unii care defeca si apoi sunt obligati sa ingereze, sau li se infuleca, rezultatul. cu greu imi pot imagina ceva mai nonsexual de-atat. poate o inmormantare? in rest nu stiu. ceea ce sigur stiu e ca in filmul asta nu e nimic erotic [nu ca s-ar fi vrut asta, nici pe departe, sau cel putin asa sper; dar mi-ar fi placut mie sa fie]. sunt cu preponderenta cadre fixe. 4 x 4, ca la teatru. daca ar fi fost filmat mai inspre vremurile noastre, si nu la 1975, poate-poate aveam ceva de placut si la filmul asta. ar fi interesant de stiut cum s-ar trata acum, dpdv vizual, asa poveste.

“you’re looking at me like i just asked you the fucking square root of something”

nu prea mai am chef de filme si ma scoate din sarite chestia asta. bine, nu mai am chef de nimic in general. si nici timp. sunt foarte convinsa ca undeva unde e foarte cald si unde marea e foarte albastra ma asteapta un hamac, cocktailuri scarbos de dulci cu umbreluta, tigari parfumate si niste paji cu evantaie. i just don’t have the map of the place yet, ok?

cool hand luke, din care am ramas cu o pereche de ochi albastri, pfoa, ce barbat, nene, l-as fi conservat, si cu o voce [zee boss...].

down by law de jarmusch. it’s not where you start - it’s where you start again. funny, m-a deranjat ca e prea static si cuminte, mi-a placut mult clownul de roberto benigni, ca de obicei.

dead man, tot de jarmusch, nu m-a atins. i hated the fat native american. imi placea de gioni depp in roluri de weirdo, acum nu-mi mai, m-a enervat si in ciarli si fabrica de ciucalata. nu si nu.

the bird people in china de takashi miike. datorita povestii, i got my hopes up. si m-am ales cu prafu de pe toba. n-am avut rabdare, e prea lung, nu mi-a spus nimic la nivel de imagine. am ffwd intr-o veselie si deci n-as putea spune ca l-am vazut cum trebuie, da’ stiu sigur ca n-o sa mai incerc.

shrek the 3rd. din lipsa de locuri la varianta cu subtitrari, am ajuns sa vad varianta dublata. partea a treia mi s-a parut mai funny decat celelalte. dintre vocile romanesti, n-am recunoscut-o decat pe adriana trandafir. partea proasta e ca mi-a lipsit vocea lui antonio banderas, care e bestial in puss-in-boots. eu - si o buna parte in cinematografia mondiala, sunt sigura - i-as fi foarte recunoascatoare lui cameron diaz daca si-ar limita talentul actoricesc la voce pentru personaje animate, scutind telespectatoru’ onest de moaca aia a ei care cere palme. traducerea replicilor e facuta cu furca, adica e o punere-in-engleza, nu o tradaptare, nici nu ma asteptam la altceva. totusi, a fost comod si destul de amuzant sa aud replicile, nu sa le citesc.

smokin’ aces - misto, pentru genul lui, dar nu m-a dat pe spate. alicia keys arata de-ntepenesti, ca de obicei.

shutter - un horror thailandez cu gauri adanci si hibe groase la nivel de scenariu. despre niste cretini care au parte de ce-au meritat, practic. si despre spirite care te bantuie si nu te mai lasa si te imping la suicid si apar in fotografii, lol de lol. nu e nimic deosebit, dar m-am speriat zdravan de cateva ori, deci nu-mi pare rau ca l-am vazut.

hostel de eli roth, produs de twentin quarantino, duet de la care asteptam cu sufletul la gura si cu lumina stinsa hostel II si grindhouse. scary enough, dar scenele cu adevarat viscerale sunt prea putine. cam prea intunecat [la propriu]. foarte tare manipularea regizorala a cetei de juniori aurolaci, mi-a dat fiori.