avem de-a face cu un film perfect si rotund, dupa cum ii sta bine sa faca unui regizor urias ca acest mic si haios ciocanitor woody.
namedroppingul devine obositor la un moment dat cand in fata ochilor ti se deruleaza ca un stol de lacuste care mai de care mai gratioase si mai pretioase niste nume gigantice in distributie [owen wilson, rachel mcadams, marion cotillard, kathy bates, carla bruni, adrien brody] si-n scenariu [cole porter, zelda & francis scott fitzgerald, ernest hemingway, t. s. eliot, gertrude stein, josephine baker, pablo picasso, salvador dali, henri matisse, henri de toulouse-lautrec, paul gauguin, edgar degas, man ray, luis bunuel!!!].
din punct de vedere formal, al ambalajului, midnight in paris e the purple rose of cairo revisited. apoi, fireste, ai tendinta sa scratch the surface si sa ceri mai mult, dar, sadly, nu mai e mare lucru pe dedesubt, sau mai bine zis nu e mai mult decat era in purple rose of cairo, unde era mult :)).
il iubesc cat mult imi e posibil pe woody allen cu tot cu [sau in special pentru] manierismele lui, asa ca midnight in paris mi-a placut oricum destul de mult, mai ales datorita celor cu care l-am vazut. de notat ca e un film superb pentru cei care iubesc parisul, but that's so passé, n'est-ce pas?!
eeeeeeet maaaaaaaaaintenant messieurs, dames, je vais vous laisser contempler la meilleure chose de minuit à paris, c'est a dire les joues de cette jolie madame:
you nailed it; )
ReplyDelete:) thanks miss
ReplyDelete