do you know how many air jordans six black kids wear?

sex and the city 2 - is it just me sau cele patru dive au imbatranit? i can't relate anymore. de retinut: "You knew when I married you I was more Coco Chanel than coq au vin", zice carrie catre mr. big, LOL.

chloe. cand am vazut filmul asta m-am gandit ca sigur cinesseur a avut ceva de comentat despre :). si nu m-am inselat. de atom egoyan. cu julianne moore, amanda seyfried si liam neeson. intr-adevar superb, un film pe care l-as fi facut eu, daca faceam filme:)). imaginea e limpede si curata, femeile-s limpezi si curate, plotul e limpede si curat, erotismul care transpare din gestica personajelor e... arhitectura e... you get the point. un film cum rar se mai fac, dupa care trebuie sa rascolesti. sigur, eu imi doresc sa sper ca totul era clar, ca personajul amandei seyfried iubea tot ce putea iubi pana la urma (indiferent de sex) si nu ca era a scamming whore. lasati-ma sa cred asta, pentru ca altfel filmul isi pierde frumusetea in fata mea. note to self: de aprofundat atom egoyan.

el aura - din seria "filme europene de doua ore jumatate care se puteau desfasura doar intr-una", fabián bielinsky prezinta "el aura". ce pot sa zic, nu e ca si cum ar fi fost lucrat de unul dintre monteurii lui guy ritchie, asa ca lentoarea cu care se desfasoara are si ea sensul ei. de exemplu, confera ironie. avem de-a face cu un heist movie in care protagonistul, epileptic, deci supus unor experiente si trairi tulburatoare si superioare celor care li se intampla de obicei oamenilor de rand, are ca dorinta unica jaful perfect. finalul e open to questions, ceea ce mie mi-a convenit [fiindca am sperat la toate cele bune, ca asta mi-e firea, vezi mai sus "chloe"].

machete - HELL YEAH, MACHETE DON'T TEXT. am ras de-am ametit la filmul asta. vezi stallone cum se face treaba? pai, suntem golani, sau nu mai suntem? discipolii lui tarantino for teh win, i say! bloody rampages, good lines, beautiful women, graphic violence, my kinda shit. excelent.

get him to the greek - meh. bunicel, oricum peste asteptarile mele, ceea ce e bine intotdeauna. se pare ca e un spin off dupa "forgetting sarah marshall", asa ca e de vazut daca v-a placut asta. de retinut insa ca ambele sunt sub "superbad". rose byrne e de vazut in orice film, iar jonah hill e simpatic ca mai mereu, ceea ce nu pot insa spune despre mai-nou-sotul lui katy perry, russel brand, de care ma impiedic peste tot in ultima vreme. 

cinesseur: Curs scurt de scenaristică "în regia" lui David Mamet

cinesseur: Curs scurt de scenaristică "în regia" lui David Ma...: "A fost scris cu majuscule de autorul însuși, l-am preluat ca atare (de aici). Simplu, genial de simplu. Ironie, directețe, precizie".

semper fight

mai nou am un televizor foarte smecher, asa ca m-am uitat multe tampenii sub egida "uite ce perfect se vede" si prevad ca ma voi uita in continuare la asa numita idiot box fara pra mult discernamant, pana cand ma va napadi un plictis maxim intr-un viitor nu foarte indepartat.

ocazie cu care va avertizez ca the ghost writer e o porcarie de film facut de polanski. am ramas interzisa cand i-am vazut ratingul pe imdb. banuiesc ca polanski voia sa go all agatha christie on our asses si a iesit o ciorba super lame cu ewan mcgregor, care n-are nicio vina, sireacu'. plus pierce brosnan, care m-a calcat pe nervi dintotdeauna, deci n-aveam ce sansa sa-i mai dau filmului. e si kim catrall pe-acolo, dar nu e ca si cum ar avea vreo performanta notabila, deci nu e important. la fel de neimportante ar trebui sa ajunga thrillerele politice in general. nu cred ca exista ceva mai plictisitor, ca gen, pe lumea asta mare.

expendables - cumplit mestesug de tampenie. am citit ca miza lui stallone a fost sa faca un action flick cum se faceau, vezi-doamne, pe vremuri, cu toti greii respectivi, gen intalnire de zece ani de la terminarea liceului. pai bine frate, si cu demersul asta te iei in serios? pe bune? dar unde ti-e simtul umorului? unde ti-e iesirea peste norma, din tipare si asa mai departe, ca altfel e just another action flick unde printul salveaza si imparatia si fute si printesa, toate astea cu viteza sunetului! si - MAI ALES - unde e chuck norris?! da' pe arnie de ce l-a lasat doar cinci minuti in film? m? la fel, naucitor ratingul de pe imdb. pe de alta parte, macar barbatii din generatiile respective au rezonat la el, zic eu, sper, adica. cum ar fi tata.

exam - ei, asa mai merge. doar pentru tensiunea inter-filmica, altfel finalul e ridicol, dar filmu-i facut frumos, piesa-de-teatru-ready, cum imi plac mie. e despre the ultimate job interview in cadrul caruia cativa candidati brilianti sunt supusi la o proba de forta, rezistenta, putere si stapanire de sine.

grown ups - un film cu adam sandler, deci deja stim tot - nimic atipic, o lalaie humoristic pana pe la jumatate cand pune pe tapet probleme serioase si strica tot, ca orice comedie americana. but yay steve buscemi!

nimic la puterea n

am vazut ceva frumos cu leonardo di caprio, joseph gordon-levitt, ken watanabe, ellen page, marion cotillard si michael caine. dar revelatia mea in filmul asta s-a numit tom hardy. de la calderon de la barca incoace, s-au creat n opere despre vise si viata ca vis. premisa in inception - un film grabit care nu merita 9.2 puncte de rating pe imdb [?!] e ca personajul lui di caprio & co. patrund in mintile te miri cui si implanteaza sau fura idei care ii instiga ulterior sa actioneze in sensul dorit de cei care platesc echipa extractorilor, sau obliviatorilor, sau a occlumensilor [pour le connaisseurs]. in lumile visate poti face multe lucruri, cum ar fi, de exemplu, sa visezi iarasi - rezultand, dupa caz, 4-5 straturi de lumi create in subconstient. partea fascinanta a teoriei, dupa mine, e conceptul de vise comune, shared dreams, in cadrul carora exista, impreuna si in acelasi timp, un arhitect care imagineaza lumea visata si un coparticipant care proiecteaza elemente din subconstientul lui in aceasta lume visata.


cand am scris prin mintile te miri cui voiam sa subliniez ca premisa cu spionajul corporatist e usor lame, da filmului un aer de james bond care oarecum functioneaza pentru alt gen de spectatori, dar personal as fi preferat ca motivatia implantarii de idei sa fie ceva de ordin mai... personal.


apoi, spuneam ca filmul e grabit mai ales pentru ca e montat mitraliant, ca doar timpul se deruleaza  incomparabil mai rapid in vis decat in realitate. e destul de incomod din punctul asta de vedere.


alta gaselnita care nu mi-a placut a fost numele personajului lui ellen page, care, nu-i asa, desena labirinturi as a hobby si prin conceperea labirinturilor e aleasa de personajul lui di caprio sa-i fie arhitecta. departe de a fi un demers regizoral pentru a da un flavour epic intregii afaceri, mi s-a parut o suparatoare mura in gura de care nolan ne putea scuti.


si ca tot vorbeam de nolan, unul dintre my absolute favourites ramane the prestige - in care teoria stiintifica pe baza careia s-a realizat constructul naratiunii e explicata mai bine, spre deosebire de inception unde we are kept guessing in ceea ce priveste lucrurile elementare, cum ar fi: ce substante se introduc intravenos, in afara de sedative, care sa aiba drept consecinta shared dreams, adormitul instantaneu scl.


ca sa inchei peroratia re: inception, concluzionez ca mi-ar fi placut mai mult daca as fi avut parte de mai multe layere de enjoyment. toata treaba devine bidimensionala - sunt doar doua lucruri de care te poti bucura cand te uiti la inception: vizualurile matrixiluete pe alocuri si teoria cotropirii viselor celorlalti.


cumva in aceeasi tematica se invarte si mr. nobody, cu jared leto si diane kruger, care e un mix de... de... e un mix de mediocritate si inutilitate - nu ca filmul ar fi inutil si mediocru, dar e enervant ca pune doar probleme si nu ofera nicio solutie. the point this film makes is that... cat timp indiferent de alegerile tale, totul ramane la fel, totul e traibil, atunci poti trai linistit absolut fiecare destin ales - fara sa cauti ceva anume. so then why bother and live at all, i wonder? nemo nobody isi gusta fiecare felie de viata si o apuca pe toate cararile din toate directiile care i se arata, pentru ca totul e posibil. bun, si atunci ce e real? de ce nu avem dreptul la o unica alegere, care sa ne valideze ca fiinte, daca intr-adevar orice alegere e cea corecta, aducatoare de o egala satisfactie? i know, i know, it's just a theory, un demers filmic, but i'm just saying!

si-a mai fost frailty de bill paxton - un thriller cu un twist final destul de ieftin si previzibil, se pare, despre cum un tata abuziv si habotnic isi instiga copiii sa ucida diverse persoane indicate de dumnezeu insusi ca fiind 'demoni pe pamant'. 

we're number 2! we're number 2!

sorority row - un horror de max. 3/10. to be skipped. 

state of play e un film bun si serios, de vazut probabil in oricare alt anotimp in afara de vara, cu o pletora de staruri si tot ce-i trebuie ca sa-l faca sa fie ireprosabil pentru genul thriller jurnalistic.

fobos e o mizerie ruseasca. l-am vazut [oarecum] pentru ca se pretinde a fi horror, si eu consum si cele mai penale horroruri, but still. 

valentine's day - dupa cum prezis atunci cand dadeam ffwd voiniceste prin el, nu-mi amintesc mare lucru, fiind un film cat se poate de tipic si banal, decat ca ashton kutcher e un bucatzic. ah plus ca are si-o florarie <3.

kick-ass - excelent. violente gratuite si grafice, just the way i like them, dar cu emotiune adanca si priviri de caprioara marca nicolas cage :)). are umor fara sa-si bata joc de nimeni, dar nici nu se ia in serios mai mult decat trebuie. sigur, toate filmele cu supereroi sunt mai ales pentru aceia dintre noi care ne deprimam usor si avem low self esteem, but hey, sometimes miracles do happen and you become the guy that can walk on the ceiling:)))).

everybody's fine - pfuaaa, eram la un pas sa plang si-alta nu. mi se facuse un dor de ai mei ceva asa. uneori mi-e foarte drag de filmele astea la care suspini cu lacrimile-n barba de atata punere de probleme si sensibilitati si fapte de viata si toate alea. 

leap year - o comedie romatica destul de simpatica pentru genul ei; si, dupa cum stim, e foarte, foarte greu sa gasesti ceva digerabil in acest gen :)) - e la fel de greu sa gasesti niste personaje feminine carora sa nu vrei sa le zdrobesti teasta mai devreme sau mai tarziu in timpul desfasurarii actiunii. deci, a mers. 

ils - acum patru ani inca se mai faceau filme cu urmatoarele repere: romania, aurolaci, un cuplu strain chinuit [dar din pacate nu si schingiuit lol], bazat pe fapte reale - premisa e deja idioata, dar daca mai vezi si filmul te simti si mai prostit. sau poate era suficient sa zic romania - si cu asta am spus tot. insa nu pot sa neg ca, intre reprizele de wtf-uri si randomness, e umpic terifiant pe alocuri - nici pe departe pe cat s-ar putea face un film ca asta, totusi. e prost alcatuit, prost conceput si - neintentionat - copilaresc filmat/montat, fara vreo justificare aparenta. deci, retardat. 

all in all, fuck whoever opens his mouth to mindlessly speak vampires, whores, aids, drugs, gypsies and orphanages based in romania. and no, we don't even need documentaries anymore. fuck the fuck off, we've had enough of that shit here and we don't need to put up with it in art and fiction. go find something unique and beautiful in romania and shoot it to make it a film. now, that would  actually be interesting and someone might actually care. but if you plan on taking the same ol' path, you might as well give up before starting - we'll dislike it in advance.

youth in revolt - my beloved michael cera strikes again [with a little help from steve buscemi & ray liotta] !!! un film dulce si dragut, hipsteresc si aerat, in care tema dublului e pariul care asigura un umor foarte proaspat si induiosator.

bend it like beckham - nu c-as auzi in fundal ce se intampla in finala mica, dar asta-i chiar un film excelent: induiosator, cu tema, cu teza, cu concluzie, cu dez-orientare de varsta, rasa si religie, cu fete frumoase, cu sport, cu prietenie and everything else our inner teenager needs :)).

thirst - "I don't feel enjoyment watching films that evoke passivity. If you need that kind of comfort, I don't understand why you wouldn't go to a spa". thirst e un film absurd de superb si de fantastic si de "deasupra a tot ceea ce a fost vreodata real" de celebrissimul [pentru cei care gusta cinematografia asiatica] chan-wook park - razbunatorul visceral si sumbru. probabil ca sunt destui regizori out there care sunt capabili sa te faca sa ranjesti deconcertat in fata situatiilor absurde si sa pendulezi intre durere si teroare, dar chan-wook a fost adus si in cinematografele de la noi, asa ca eu zic sa puneti mana si sa-i vedeti filmografia acum, pana nu iese din trend. iar astora care aveti impresia ca deja e beneath you tocmai din motivul ca n-a ramas undergroundish --> go get a grip. 

the wolfman - praf. sariti. un final imbecil + taieturi proaste care lasa frustrat privitorul dornic de ceva non-cliseu. 

whip it - un film superb, m-a uns pe suflet. e ca un bol cu capsuni proaspete la inceput de vara. o gustosenie si-o bucurie. debutul regizoral al lui drew barrymore. un-american by cherishing mediocrity and mocking self-sufficiency - but it's such a winner! indie si simpatic, e ecranizarea unui roman inspirat din viata shaunei cross, star al sportului numit roller derby. ellen page e de senzatie. la fel si juliette lewis. la fel si marcia gay harden. si o mostra de script:

Smashley Simpson, Bloody Holly, Malice in Wonderland, Rosa Sparks, Dinah Might: We're number two! We're number two!

Razor: You guys came in second out of two teams. 

Smashley Simpson, Bloody Holly, Malice in Wonderland, Rosa Sparks, Dinah Might: Whoo!

Razor: Yeah, let's celebrate mediocrity! That's fantastic. 

BAAAAAAAAAAAAAAAAAAI AM VAZUT CEL MAI PROST FILM DIN ISTORIE. el se numeste clash of the tits. e ceva de n am cuvinte, i want a refund, este MUCI. bai da stiti ce inseamna muci? este o casapire de film. cum te duci in jungla cu maceta si tai vegetale p-acolo ca sa ti faci loc sa te misti. vegetalele si surcelele alea ramase pe sol sunt casapirea, mucii, varza. asa este acest film. doar doua motive: primul [care din pacate apare doar cateva secunde in doua scene] si al doilea. ok, trei, pentru ca nic hoult e un superb, inca de la skins incoace, dar ce zic, inca de cand era pui mic si juca alaturi de hugh grant. revenind la nauceala asta de film , este prost pana-n stomacul lui louis leterrier care l-a regizat. aveam un apetit de legendele olimpului ceva asa... and all i got was a moronic film in care nici macar perseu nu ramane cu andromeda, deci nicio pretentie de acuratete. totusi, te-ai astepta ca un acelasi personaj sa aiba macar aceeasi culoare de par in doua scene diferite, daca nu-i posibil sa fie jucat de acelasi actor. horror, n-am vazut asa ceva niciodata intr-un film cu buget enorm si cu pretentii.